58.

— Cum stăm cu înregistrarea apelurilor telefonice? întrebă O’Shea, de pe locul din dreapta, în timp ce Micah încerca să răzbată prin traficul de la ora prânzului care blocase Autostrada I-95.

— N-avem absolut nimic, îi răspunse la telefon lui O’Shea Paul Kessiminan, cu un accent puternic de Chicago.

Ca student la matematici aplicate și după ce renunțase la cursurile Academiei Navale a SUA, Paul nu era un savant. În calitate de asociat senior în cadrul Diviziei de Tehnologie de Investigare a FBI, era un geniu. Și rareori greșea.

— Puștiul n-a mai sunat de pe telefonul mobil de azi-noapte.

— Cărți de credit, ceva?

— Am luat la mână totul – carduri, retrageri de la bancomate, rezervări la liniile aeriene, până și cardul său Blockbuster. Indiferent cine-i băiatul ăsta Wes, nu-i tâmpit. Puștiul se mișcă mai tiptil decât o omidă.

— Atunci localizează-i pur și simplu telefonul, spuse O’Shea la telefon în timp ce Chevy-ul lor se oprea în umbra unei camionete negre.

Bătând ușor cu degetul în bord, făcu semn spre marginea din stânga a șoselei, mimând în mod sugestiv spre Micah ca să continue să meargă.

— Ar trebui să fie detectat în vecinătatea vreunei antene de telefonie mobilă în timp ce vorbim.

— Pe bune? Uitasem complet cum funcționează sistemul GPS și chiar și cum îmi fac eu treaba, spuse Paul.

O’Shea nu râse.

— Nu te pune cu mine, Paul, mai ales în cazul ăsta.

— Hei, hei… mai ușor cu limbuția. Nu mi-ai spus că e atât de important.

— E foarte important. Deci, l-ai detectat sau nu?

— Ar trebui, începu Paul în timp ce O’Shea auzea păcănitul tastelor computerului prin telefon. Însă dacă are telefonul de la biroul lui Manning – așa cum apare aici pe ecran – funcția GPS e indisponibilă la toate telefoanele lor, astfel încât fostul președinte să aibă parte de puțină intimitate.

— Și poți să-i dai de urmă?

— Bineînțeles că putem să-i dăm de urmă. Chiar crezi că-i lăsăm pe băieții ăștia să zburde fără pic de protecție? Partea mai supărătoare este că nu găsesc ceva pe care să pot să-l urmăresc.

— De ce? Și-a închis telefonul?

— Chiar dacă e închis, GPS-ul tot ar trebui să transmită, îi explică Paul în timp ce Micah intră înapoi în trafic, găsind o portița pe banda centrală. Ceea ce înseamnă ca e în aer, sub pământ sau oriunde altundeva unde nu poate fi detectat.

— E-n aer, îi spuse O’Shea lui Micah, arătându-i breteaua de ieșire pentru Aeroportul din Palm Beach. Ieși pe-acolo!

Fără ca măcar să ezite, Micah schimbă brusc direcția și trecu cu Chevy-ul albastru peste două benzi de trafic, grăbindu-se spre ieșire. Șoferii mașinilor din spate claxonară nervoși.

— Poate că Wes folosește telefonul altcuiva, spuse Micah, cu ochii ațintiți asupra drumului. Spune-i să urmărească apelurile lui Dreidel.

— Paul, fă-mi un serviciu și urmărește și celelalte trei nume – cei doi băieți și fata, spuse O’Shea în timp ce se încadrau pe curba prelungită a bretelei. Te sun înapoi într-un minut.

— Ce faci? întrebă Micah în timp ce O’Shea închidea telefonul. Avem nevoie de informația asta acum.

— Și tocmai de-aia fac rost de ea, spuse O’Shea, tastând deja un număr nou de telefon. Dacă Wes nu-și folosește cărțile de credit sau propria carte de identitate, n-are cum să ajungă într-un avion fără ajutor din partea cuiva cu greutate.

— E o zi minunată în biroul președintelui Manning, rosti femeia de la recepție la telefon. Cu ce vă pot ajuta?

— Alo, sunt agentul O’Shea de la FBI. Derulăm o investigație în cazul Nico. Pot să vorbesc cu persoana care se ocupă de transporturile președintelui? Trebuie să ne asigurăm că e la curent cu cele mai recente măsuri de prevedere și că Secret Service le-a pus în aplicare.

— Desigur, răspunse recepționera. Dați-mi voie să vă transfer apelul către Oren.

Se auzi un clic scurt urmat de două țârâituri ascuțite.

— Oren la telefon.

— Oren, sunt agentul O’Shea de la…

— Uau, devin din ce în ce mai popular – doi într-o singură zi, îl întrerupse Oren.

— Poftim?

— Suni de la Secret Service, corect? Doar ce-am vorbit cu unul dintre amicii tăi – a plecat de-aici acum un minut.

— Absolut, spuse O’Shea fără ca măcar să se bâlbâie. Așadar, ai vorbit deja cu agentul…

— Egen… Roland Egen? I-am spus numele corect?

— El este, răspunse O’Shea, strângându-și cu putere telefonul în mână. Un bărbat alb cu părul negru, nu-i așa?

Micah tresări auzind descrierea, aproape atingând volanul cu bărbia.

— Ia stai, s-a dus…?

O’Shea ridică mâna, întrerupându-l pe Micah.

— Așadar, i-ai dat ultimele informații despre Wes?

— Bineînțeles. Deși n-am avut altă informație decât privitor la zborul spre Key West, explică Oren. Cu toate astea, apreciem că aveți grijă de el. Vreau să spun, a fost întotdeauna puțin mai, știți, mai nervos de când cu accidentul, însă de când Nico se află în libertate, mi-am dat seama după voce că părea foarte îngrijorat.

— Cine ar putea să-l învinovățească? întrebă O’Shea, nerăbdător să închidă. Oren, ne-ai scos dintr-o mare încurcătură. Mulțumesc pentru ajutor.

În timp ce O’Shea își închidea telefonul, Micah chiar văzu expresia de pe fața partenerului său.

— Mama mă…

— Te rog, spune-mi că Romanul era la el în birou, îi ceru Micah.

— Gata, spuse O’Shea. Fie am câștigat marele pot, fie ne-am aruncat cu capul înainte într-un câmp minat.

Dând din cap aprobator, Micah călcă accelerația și-i indică din sprâncene un panou ce oferea informații despre cursele charter zilnice spre Key West. O’Shea deja forma un număr de telefon.

— Bună ziua. Aș vrea să închiriez un hidroavion al companiei dumneavoastră, spuse el la telefon. Credeți că ați putea să-l pregătiți de decolare în cinci minute?