41.

Woodbine, Georgia

— … Însă asta-i problema când ascunzi o comoară, spuse Nico în timp ce soarele de dimineață începea să apară prin norii de ploaie de deasupra Georgiei. Dacă nu-ți alegi locul cum trebuie, orice străin poate să vină să sape și s-o scoată la suprafață.

„Însă să spui că au ascuns-o într-o hartă…”

— La naiba, Edmund, nu-i nicio diferență față de-atunci când o ascunzi într-un careu de cuvinte încrucișate sau…

Nico se întrerupse brusc, apucă strâns volanul și se întoarse către prietenul său din scaunul pasagerului. Era mai greu decât crezuse. Încrederea în oameni nu vine niciodată de la sine. Însă Nico înțelegea puterea Domnului. Puterea care i-l trimisese pe Edmund de partea sa. Agățat de oglinda retrovizoare, mătăniile de lemn se învârteau ușor în cerc, asemenea unei pietricele cu câteva secunde înainte de a cădea într-un canal. Edmund fusese trimis cu un scop anume. Iar Nico știa că nu trebuia să ignore niciodată semnele. Chiar dacă asta însemna să-i expună propria slăbiciune.

— Nu sunt nebun, spuse Nico, cu o voce calmă și suavă.

„N-am crezut niciodată c-ai fi. Apropo, ești sigur că poți să conduci?”

— Mi-e bine, însă vreau să știi că, dacă vrei să te ajut, trebuie să înțelegi că bătălia asta n-a început acum opt ani. A început în ’91.

„1991!?”

— 1791! preciză Nico, urmărind reacția lui Edmund. Anul în care au trasat liniile bătăliei… trasând liniile orașului, explică el, apăsând cu degetul pe harta ce era desfăcută și întinsă pe consola dintre ei.

„Liniile cărui oraș? Washington, D.C.?”

— Asta-i ceea ce desenau ei – modul în care urma să arate capitala națiunii americane. Însuși președintele George Washington a ales un maior din armata SUA pentru treaba asta: arhitectul născut în Franța, Pierre Charles L’Enfant. Iar când te uiți la planurile sale timpurii… observi că a pus temelia a tot ce-i azi aici, spuse Nico, arătându-i din nou lui Edmund harta.

„Așadar, franțuzoiul ăsta a proiectat orașul…”

— Nu! spuse categoric Nico. Trebuie să te debarasezi de minciunile istoriei. L’Enfant este unul dintre cei creditați cel mai adesea cu trasarea planurilor orașului, însă după ce a fost angajat de președintele Washington, un cunoscut francmason, a mai fost cineva care l-a ajutat să realizeze în detaliu planurile orașului. Acesta este cel care a desenat și a marcat clar calea de acces și s-a folosit de priceperea și măiestria masonilor ca să construiască ușa diavolului.

„E cineva cunoscut sau alt franțuzoi?”

— Trezește-te odată, Edmund! Ai auzit vreodată de Thomas Jefferson?