54.

— Știi că-i o intrare și prin spate, spuse Micah, din mașina parcată pe locul pe care scria: „Numai pentru autoturisme” și verificând oglinda retrovizoare pentru a treia oară în ultimul minut.

În spatele lor, pe diagonală, în parcarea subterană, Toyota goală a lui Wes nu se clintise din loc.

— Pot să arunc rapid o privire și să…

— Nu-i nevoie, spuse O’Shea de pe scaunul pasagerului, sprijinindu-se cu cotul de pe marginea geamului deschis, în timp ce rezolva cuvinte încrucișate. Aici ești în Florida – n-o să plece nicăieri fără mașină.

— Asta dacă nu pleacă cu altcineva. Ți-aduci aminte de femeia aia din Siria?

— În Siria era altceva. Aveam nevoie ca ea să fugă.

— De ce? Ca să ai un pretext bun s-o prinzi și s-o reții?

— Tipa te-ar fi omorât, Micah. Și tu știi asta.

— Încercam s-o ademenesc.

— Asta crezi tu, tună O’Shea. Însă dacă încerci să mai faci ceva fără să gândești, așa cum ai făcut în Siria, îți promit chiar acum că eu o să fiu cel care o să-ți pună arma la cap.

Refuzând să-și ridice privirea de la rebus, O’Shea îi arătă peste umăr cu capătul stiloului acoperit cu capac.

— Vezi Subaru ăla vechi, acolo jos pe diagonală… cu abțibildurile alea cu Grateful Dead? Am văzut-o aseară. E a lui Lisbeth. Asta de-aici de sus e a lui Wes. Rogo încă este în clădire. Nimeni nu pleacă nicăieri.

Nu prea convins, Micah verifică pentru a patra oară în oglinda retrovizoare, după care-și aruncă privirea la cotul lui O’Shea.

— Ar trebui să ridici fereastra aia, spuse el, făcând semn spre geam. În cazul în care vine…

— Micah, aici sunt douăzeci și două de grade Celsius – în decembrie. Știi cât de frig era în Franța? Lasă-mă să mă bucur de căldura asta.

— Însă Wes ar putea…

— Totul e sub control.

— Mda, la fel ca ăsta, spuse Micah apăsând cu degetul pe poza lui Nico de pe prima pagină a ziarului care zăcea pe cotiera dintre ei.

— Ce? Încă mai crezi c-a fost Romanul? întrebă O’Shea.

— Cine altcineva? Boyle e descoperit… Nico scapă… a dracului coincidență, nu crezi?

O’Shea dădu din cap aprobator, ridicându-și într-un final privirea din careul de cuvinte încrucișate.

— Însă dacă a folosit numele lui Wes ca să intre…

— Bine c-ai scos asta din raportul oficial. Dacă răsufla chestia asta, întreaga lume ar fi dat năvală la Wes acasă, iar noi am fi pierdut cel mai bun…

— Pssstt! șuieră O’Shea, făcându-l pe Micah să tacă.

În spatele lor, dinspre pereții garajului, se auzea ecoul unei voci cunoscute.

— … Ar trebui să sun la birou, spunea Wes în timp ce Dreidel îl urma pe drumul în pantă, din beton.

— De ce, doar ca să-i faci să intre în panică? întreba Dreidel.

Studiindu-și fiecare oglinda laterală, O’Shea și Micah urmăreau scena care se petrecea în spate, pe diagonală față de ei. Din locul unde se aflau în garaj, aveau o priveliște perfectă a părții din dreapta a Toyotei lui Wes. Și nu dură prea mult ca să-și dea seama că Rogo lipsea.

— Unde-i puștiul ăla gras? șopti Micah.

— Crezi c-o vrăjește pe fată? își dădu O’Shea cu părerea.

Chiar când Wes ocoli mașina și se duse spre ușa șoferului să descuie, îi scăpară din mână cheile de la mașină. Răsucindu-se să le prindă, se întoarse spre Micah și O’Shea, care nu se clintiră. Din unghiul în care erau dispuși în garaj, erau aproape imposibil de localizat. Se auzi un clinchet puternic în momentul când cheile loviră caldarâmul. Pentru o fracțiune de secundă, O’Shea îl văzu pe Wes cum se întoarce și se uită rapid spre el. O’Shea tot nu se mișcă. Nicio șansă ca Wes să fie așa de bun.

— Ce s-a întâmplat? strigă Dreidel spre prietenul său.

O’Shea se uită în oglinda retrovizoare și rămase nemișcat. Lângă el, uitându-se în oglinda retrovizoare, Micah făcu același lucru. Erau în branșă de prea mult timp ca să intre în panică.

— Ai auzit ceva? întrebă Wes.

— Nu deveni paranoic, îl avertiză Dreidel.

În partea de jos a oglinzii, O’Shea îi văzu ceafa lui Wes în timp ce acesta se întoarse spre Toyota, își lua cheile de jos și se urca în mașină.

— Nu, ai dreptate, îi răspunse Wes.

În câteva secunde, motorul Toyotei se trezi la viață, iar roțile scârțâiră pe beton.

Ca de obicei în astfel de situații, Micah nu porni imediat motorul. Așteptă până auzi troncănitul metalic al Toyotei lui Wes trecând peste denivelările pentru reducerea vitezei, de la ieșirea din garaj.

Până în momentul în care Micah și O’Shea ajunseseră și ei în același loc, Toyota lui Wes intrase deja în trafic, cotind brusc la stânga spre South Dixie.

— Ai idee încotro se îndreaptă?

— Bănuiesc că spre birou…

— Mai ghicește o dată, spuse O’Shea când Toyota mai făcu o dată la stânga după primul semafor – în direcție opusă față de birourile lui Manning.

Păstrând cu grijă distanța de cel puțin trei mașini, Micah făcu și el brusc la stânga chiar în momentul în care Toyota trecu pe lângă un semn ce indica autostrada I-95.

— Conduce repede.

— Poate se îndreaptă spre autostradă, presupuse O’Shea pe măsură ce Toyota mărea viteza, îndepărtându-se din ce în ce mai mult.

Calm ca întotdeauna, Micah rămase în spatele a două microbuze și a unei Honde albe, fără să piardă niciun moment din ochi cele două siluete de pe scaunele din față ale mașinii lui Wes.

Oricum, peste un minut, Toyota viră la stânga, urmând semnele ce indicau autostrada I-95 South și apropiindu-se de breteaua de la Belvedere Road. Însă intrând pe autostradă, Micah și O’Shea fură surprinși să vadă că Wes nu marea viteza. Din contră, chiar o reducea.

— Acum merge cu exact nouăzeci de kilometri la oră, spuse Micah, verificându-și vitezometrul. Crezi că încearcă să scape de noi?

Arătând cu degetul cel mai apropiat semn de ieșire de pe autostradă, O’Shea spuse:

— Poate că doar se îndreaptă spre casă.

— Greșit, îl contrazise Micah în timp ce Toyota intra pe banda din mijloc a autostrăzii. Okeechobee este în partea cealaltă.

— Dar ce zici de aeroport?

— Greșit din nou, spuse Micah în timp ce mașina lui Wes trecu pe lângă refugiul de la Southern Boulevard. Vrei să încerci și a treia oară?

Fără să-i răspundă, O’Shea se întinse afară peste geam și-și rearanjă oglinda laterală.

— Ai văzut ceva?

— E neclar, răspunse O’Shea, studiind mașinile din spatele său. Doar să nu-l lași să se îndepărteze prea mult.

Blocați de un trailer cu autoturisme tip SUV, O’Shea și Micah petrecură următoarele douăzeci de minute urmărind Toyota lui Wes în timp ce aceasta continua să ruleze spre sud pe Autostrada 95. Trecură de Lake Worth, de Lantana, de Hoynton Reach și de Detray… fără să depășească nouăzeci de kilometri la oră, fără să penduleze prin trafic, fără să schimbe vreun moment banda din mijloc. Depășiți pe ambele părți de mașini, Wes și Dreidel păreau foarte liniștiți, fără a intra vreun moment în panică sau a se uita înapoi peste umăr. Era aproape ca și cum nu s-ar fi grăbit deloc. Sau n-ar fi avut o destinație precisă…

— Calc-o, izbucni O’Shea.

— Ce te-a apucat…?

— Hai să mergem – hai să mergem acolo, insistă el, bătând în bord și arătând în față prin parbriz. Acum.

Micah calcă accelerația, iar capul lui O’Shea se dădu pe spate, lovindu-se pentru o fracțiune de secunda de tetieră. Mașina țâșni din spatele trailerului plin cu autoturisme și lui Micah nu-i lua mult să șerpuiască prin trafic și să ajungă în spatele lui Wes.

Pentru prima oară de când se afla pe autostradă, Wes trecu pe banda a treia, mărind viteza suficient de mult ca să țină pasul cu un Mercedes decapotabil din dreapta lor.

Micah acceleră și el și trase de volan spre stânga intrând cu mașina pe banda de urgență, prost pavată, de la marginea interioară a drumului. Pietricele, gunoaie și bucăți mici de cioburi se învârtiră sub roți, învolburându-se în urma mașinii. Având grijă să păstreze distanța și să nu zgârie partea laterală din stânga vehiculului de blocurile de beton ce separau sensurile de mers, Micah ajunse din urmă Toyota lui Wes, care abia dacă rula cu nouăzeci și cinci de kilometri pe oră.

În momentul în care ajunseră în paralel, geamul lui Wes se lăsă repede în jos.

— Ai grijă cum conduci pe banda aceea – este ilegal, strigă Rogo din scaunul șoferului, bătând darabana cu degetele pe volan, pe când cele două mașini se deplasau cu viteză pe autostradă.

Celălalt ocupant al mașinii, și singurul, era Dreidel, care refuză să aibă contact vizual cu ei.

— Nemernicul dra…

Călcând cu putere frâna la un semn ce indica „Doar pentru autovehiculele de urgență”, Micah trase violent de volan spre zona acoperită cu iarbă din stânga sa, întoarse și o luă înapoi pe drumul pe care veniseră.

Era clar că Wes avea deja un avans de-o oră.