76.

— Mai încearcă o dată să dai de el, spuse Dreidel răsturnând cutia de depozitare și verificând datele tipărite pe o parte: „Boyle, Ron – Consiliul de Politici Interne: 15 octombrie – 31 decembrie”.

— Am încercat, spuse Rogo, încercând să se descurce în teancul din fața sa și uitându-se la ultimele cutii din spate. Știi cum e Wes la muncă – n-o să răspundă dacă este cu Manning.

— Nu-i nimic, ar trebui totuși să mai înce…

— Și ce să-i spun? Că se pare că Boyle avea un copil? Că sunt câteva note care se referă la 27 mai? Până nu avem mai multe amănunte, nu ne folosește la nimic.

— Ne folosește pentru a-l ține pe Wes la curent – în special acolo unde se află el acum. Ar trebui să afle că Manning știa.

— Ești sigur? întrebă Rogo? Manning știa despre copilul lui Boyle?

— E prietenul lui cel mai bun – și mai și scrie în dosar, spuse Dreidel. Vocea i se modifică puțin când ridică privirea de la ultimele câteva cutii. Cu siguranță Manning știa.

Rogo îl privi pe Dreidel cu atenție, sesizând modificarea în intonația lui.

— Te îndoiești de el, nu-i așa, Dreidel? Pentru prima oară ți-ai dat seama că s-ar putea să fie o crăpătură în masca lui Manning.

— Lasă asta, caută mai departe, bine? spuse Dreidel scoțând ultimele două cutii de dimensiunile unor baxuri de lapte și scanând datele.

Pe eticheta uneia scria „Memorandumuri: 1 ianuarie – 31 martie”. Cealaltă era „Audierea Congresului cu privire la SIDA 3 mai – 5 mai”.

— La dracu’, șopti el punându-le deoparte.

— Nici aici nu e nimic, spuse Rogo, închizând ultima cutie și ridicându-se din genunchi. Deci, marele total este de… câte cutii avem care să includă data de 27 mai?

— Numai pe astea, răspunse Dreidel indicând cele patru cutii pe care le puseseră pe birou. Plus programul pe care l-ai scos tu, nu?

— Nu că ne-ar ajuta prea mult, răspunse Rogo fluturând programul oficial al lui Manning din data de 27 mai. Potrivit acestui document, președintele a fost cu soția și cu fiica lui la cabana lor din Carolina de Nord. La prânz s-a plimbat cu bicicleta. Apoi a luat masa și a pescuit puțin în lac. N-a făcut nimic altceva decât să se relaxeze întreaga zi.

— Dintre membrii staffului cine anume îl însoțea? întrebă Dreidel, conștient că președintele nu călătorea niciodată fără a avea ceva de lucru la el.

— Albright…

— Da, e normal – își lua șeful de personal peste tot.

— … și Lemonick.

— Ciudat, dar nu neapărat neobișnuit.

— Și apoi toți ăia despre care ai zis că erau de la Biroul de deplasări – Westman, McCarthy, Lindelof…

— Dar nu și Boyle?

— Potrivit programului, nu, spuse Rogo răsfoind restul foilor.

— Bine, deci pe 27 mai, cu două luni înainte de atentat, Manning se afla în Carolina de Nord, iar Boyle se presupune că se afla în D.C. Prin urmare, întrebarea care se pune de fapt este ce făcea Boyle când pisica nu era acasă?

— Și crezi că răspunsul e într-una dintre cutiile astea? întrebă Rogo trecându-și mâna peste cele patru cutii.

— Acelea conțin informații ce includ ziua de 27 mai, spuse Dreidel. Îți zic eu, adăugă el, scoțând capacul primei cutii, presimt că e de bine. Răspunsul e aici.

— E imposibil să fie aici! gemu Rogo patruzeci și cinci de minute mai târziu.

— Poate că ar trebui să le luăm din nou la mână.

— Le-am luat la mână de două ori. Ne-am uitat la fiecare foaie, la fiecare hârtiuță cu însemnări. Uită-te la articolele astea decupate din ziare! spuse el întinzând degetul arătător și mijlociul în semn de pace.

— Vorbește mai încet! șuieră Dreidel făcând semn către supraveghetorul de lângă computere.

Rogo îi aruncă o privire lui Freddy care îi zâmbi cald și-i făcu semn. Întorcându-se către Dreidel, adăugă:

— Bine, atunci ce facem?

— Nu prea avem de ales, spuse Dreidel scanând cele treizeci și opt de cutii care erau așezate ca niște mici piramide pe podea. Poate că au îndosariat foile aiurea. Trebuie să ne uităm la toate hârtiile din toate cutiile – să scoatem tot ce este datat 27 mai.

— Dar sunt peste 20 000 de pagini.

— Da, și cu cât începem mai repede, cu atât mai repede vom afla întreaga poveste, fu de părere Dreidel, ridicând o cutie nouă pe birou.

— Nu știu, spuse Rogo apucând mânerele unei cutii vechi și jerpelite, și târând-o spre birou. Când o trânti alături de cea a lui Dreidel, în aer se ridică un nor de praf. Ceva îmi spune că noi căutăm acul într-un alt car cu fân decât ar trebui.