81

Marţi, ora 19:20,
Centrul de Comandă

Hood şi principalii săi aghiotanţi se aflau încă în birou, atunci când Rodgers ceru legătura. Hood comută pe difuzor, iar ceilalţi se adunară în jurul său.

— Paul, mă aflu la baza Nodong-urilor, spuse directorul adjunct. Vorbesc de la staţia lor de radio, prin TAC SAT-ul de pe culme. Sud-coreenii preluaseră conducerea. Am preluat-o noi, dar l-am pierdut pe Bass. Colonelul Ki-Soo, nord-coreeanul, e dispus să ne ajute. Nu cunoaşte însă codul de anulare a comenzii de lansare. Sud-coreenii care l-au schimbat sunt morţi. Avem opt minute şi ceva până când rachetele au să decoleze, îndreptându-se spre Tokio.

— Nu e destul ca să aducem avioane, nici din Sud, nici din Nord, deduse Hood.

— Exact.

— Acordă-mi un minut, spuse Hood şi îl chemă pe Matt Stoll, prin computer.

— Matty, vreau dosarul Nodong-urilor. Cum pot fi oprite dacă nu cunoaştem parola?

Chipul lui Stoll dispăru, fiind înlocuit pe monitor de fişierul conţinând datele despre Nodong-uri. Trecu peste scheme şi datele tehnice.

— Circuitele de control sunt protejate de cinci centimetri de tablă, pentru a nu fi deteriorate în timpul lansării. Ia să vedem… Avem de-a face cu trei rânduri de numere. Rândul de sus e cel cu numărătoarea inversă. Rândul din mijloc conţine coordonatele. Cele patru numere care îţi permit schimbarea ţintei rămân afişate timp de un minut după introducerea coordonatelor. Pot fi deci schimbate, înainte de a fi înregistrate definitiv. După aceea, pe rândul următor apar alte patru numere, care servesc drept sistem de siguranţă. Nu poţi ajunge la rândul din mijloc dacă nu tastezi mai întâi aceste patru numere. Şi ele dispar după un minut. Astfel încât ajungi să tastezi primele patru numere şi apoi să înlocuieşti coordonatele cu patru de zero, iar lansarea nu mai are loc.

— Dar pentru asta e nevoie să cunoşti parola.

— Exact.

— Noi însă nu cunoaştem al doilea set de patru numere.

— În cazul ăsta, nu se poate face nimic. Introducerea fiecărei combinaţii de numere de la „patru de zero” la „patru de nouă” ar lua cam…

— Avem şapte minute la dispoziţie.

— Mult mai mult, spuse Stoll.

Dintr-o dată însă, glasul îi deveni mai vioi.

— Aşteaptă o clipă, Paul. Mi-a venit o idee.

Dosarul Nodong-urilor dispăru de pe ecran, fiind înlocuit de o fotografie a bazei, luată din satelit.

— Dă-mi câteva clipe, spuse Stoll.

În difuzor, se auzi clămpănitul tastelor computerului lui Stoll. Hood aruncă o privire spre ceasul care îşi derula numărătoarea inversă. Simţi imboldul de a opri cifrele, de a le încetini mersul, pentru a mai câştiga câteva secunde în plus. Din nou, avea sentimentul că ajunseseră atât de departe doar pentru a pierde totul, că toate vieţile acelea fuseseră irosite. Despre acest sentiment nu-i vorbise nimeni atunci când se angajase aici.

În timp ce Stoll îşi vedea de treabă, Hood se întoarse spre Martha Mackall:

— Ar trebui să-l suni pe Burkow, la Casa Albă. Pune-l la curent; s-ar putea ca preşedintele să fie nevoit să dea un telefon la Tokio peste câteva minute.

— Sunt convinsă că va fi încântat auzind asta, bombăni Martha, îndreptându-se spre ieşire.

— Am să te-anunţ de îndată ce aflu ceva nou.

— Nu ştiu de ce, dar am impresia că, în cele din urmă, vina pentru tot ce s-a întâmplat azi o să fie pusă în cârca Statelor Unite, comentă sumbru Bob Herbert.

— Ziua de azi nu s-a încheiat încă, îl contrazise Hood înverşunat.

Refuza să recunoască, până şi în forul său lăuntric, că bătălia se încheiase.

Hood îşi aţinti din nou privirile asupra ecranului. Imaginea uneia dintre rachete apărea acum mărită, iar la fiecare cinci secunde se mai mărea de zece ori.

— Dumnezeule, sunt un geniu, trâmbiţă Stoll. Spune-mi, Paul, ce vezi?

— Nodong-urile…

— Da, dar asta e fotografia luată de îndată ce sateliţii au reintrat în funcţiune, spuse Stoll.

Hood se aplecă asupra ecranului.

— Chiar că eşti un geniu, ticălosule.

Examină ecranul şi se încruntă.

— Drace!

Trei dintre cele patru numere din rândul de jos puteau fi distinse: unu, nouă, opt. Dar mâna celui care le programase bloca imaginea celui de-al patrulea, ultimul din dreapta.

— Pun pariu că ultimul număr e tot opt, spuse Stoll. Nu ţi se pare cunoscut numărul ăsta, Paul?

— Să sperăm că ai dreptate, spuse Hood, revenind la telefonul la care aştepta Rodgers.

— Mike, programezi rachetele după cum urmează: unu-nouă-opt-opt pe rândul de jos, zero-zero-zero-zero pe rândul din mijloc. Repetă.

— Nouăşpe’ optzeci şi opt jos şi patru de zero la mijloc. Rămâi pe recepţie.

— Nu-ţi face probleme, nu plec nicăieri, rosti Hood, cu răsuflarea tăiată. N-aş avea unde să mă duc.