57

Miercuri, ora 2:55,
Seul

Maşina KCIA opri cu un scrâşnet înfiorător de frâne în faţa intrării rezervate urgenţelor de la Spitalul Universitar Naţional de pe Strada Yulgongno. Kim lăsă motorul în funcţiune şi alergă spre uşile cu deschidere automată, strigând după ajutor. Doi doctori fugiră prin ploaie, unul către Hwan, iar celălalt către silueta prăvălită pe scaunul de lângă şofer.

— E mort, îi strigă Kim celui de-al doilea medic. Ajutaţi-l pe celălalt!

Cu toate acestea, doctorul deschise portiera din faţă, verifică pulsul, apoi încercă să-l readucă la viaţă, făcându-i respiraţie gură la gură. Pe bancheta din spate, colegul său desfăcu cu grijă cureaua care reţinea şosetele deasupra rănilor lui Hwan. La sosire, acesta era palid şi doar pe jumătate conştient, dar era pe deplin treaz atunci când doi infirmieri se apropiară în fugă, purtând o targă. Îl ridicară şi îl aşezară cu atenţie pe brancardă. Hwan întinse mâna, încleştându-şi-o în aer.

— Kim!

— Sunt aici, răspunse ea, grăbindu-se să-i apuce mâna, în vreme ce targa pe rotile era împinsă către intrare.

— Ai grijă… de celălalt…

— Ştiu, îl linişti ea. Am să mă ocup şi de asta.

Dând drumul mâinii lui, îi urmări pe infirmierii care împingeau targa până când dispărură după uşile automate. Apoi se întoarse lângă maşină, unde doctorul abandonase orice speranţă de a-l reînvia pe asasin şi îi examina curios rănile. Făcu semn către uşa spitalului.

— Ce s-a întâmplat, domnişoară?

— A fost îngrozitor, se lamentă Kim. Domnul Hwan şi cu mine ne îndreptam spre cabana noastră din satul Yanguu şi ne-am oprit să-l ajutăm pe omul ăsta. Credeam că a avut un accident cu motocicleta. Apoi el l-a înjunghiat pe domnul Hwan, care l-a împuşcat.

— De ce?

Ea clătină din cap.

— V-aş ruga să mă urmaţi înăuntru, domnişoară. Avem nevoie de informaţii despre cel rănit şi, cu siguranţă, poliţia va dori să vă vorbească.

— Desigur, spuse ea. Daţi-mi voie doar să parchez maşina.

Doi infirmieri aduseră o targă pe rotile. Mortul fu scos din maşină şi întins pe targă, iar apoi acoperit cu o pătură. După plecarea brancardierilor şi a doctorului, Kim se aşeză la volan şi intră în parcare. Opri motorul, ridică receptorul şi apăsă pe butonul roşu al emiţătorului. Îi răspunse ofiţerul de serviciu de la KCIA.

— Vă chem de la telefonul din maşina lui Kim Hwan, spuse ea. El a fost rănit de către un asasin şi se află la Spitalul Universitar Naţional. Cel care l-a rănit e mort şi a fost dus la acelaşi spital. Domnul Hwan crede că omul ăsta a fost implicat în atentatul de la Palat şi ar vrea să-i verificaţi amprentele, în vederea unei eventuale identificări.

Spunând acestea, Kim închise şi ignoră soneria telefonului, care începu să ţârâie aproape imediat. Coborî din maşină şi, privind în jur, descoperi o Toyota Tercel parcată ceva mai încolo. Urcă în ea şi aşeză radioul pe podeaua maşinii, astfel încât luminiţa indicatoare să fie mascată de bordul maşinii. Căută sub volan firele care provocau aprinderea şi, aşa cum fusese instruită, le înnodă. Motorul porni imediat. Kim băgă în viteză, ieşi din parcare şi porni pe şosea, îndreptându-se spre nord.