11

Marţi, ora 18:15,
Seul

Kim Hwan îl zări pe Donald şezând pe bordura trotuarului, cu fruntea sprijinită în mâini, cu sacoul şi pantalonii plini de sânge.

— Gregory! strigă el şi o luă la fugă într-acolo.

Donald îşi ridică privirea. Obrajii şi părul vâlvoi îi erau pline de sânge închegat încercă să se ridice, dar genunchii îi tremurară şi căzu la loc pe trotuar. Hwan îl prinse şi-l îmbrăţişă, aşezându-se lângă el. Agentul se desprinse din îmbrăţişare doar cât să se convingă că sângele nu era al prietenului său. Apoi îl strânse din nou la piept.

Donald vorbi printre suspine. Respira precipitat.

— Nu spune nimic, îi spuse cu blândeţe Hwan. Asistentul meu mi-a spus deja.

Donald îl ignoră.

— Era… un suflet… nevinovat…

— Aşa e, Dumnezeu s-o aibă-n pază!

— Kim… N-ar fi trebuit.. Eu sunt cel care… Ar fi trebuit să fie aici, în locul meu…

Hwan îşi înăbuşi lacrimile, strivindu-şi obrazul de creştetul lui Donald.

— Ştiu.

— Pe cine-a supărat… N-a făcut nici un rău nimănui. Nu înţeleg…

Îşi apăsă chipul pe pieptul lui Hwan.

— O vreau înapoi, Kim… O vreau…

Hwan văzu un medic uitându-se către ei şi-i făcu semn să se apropie. Sprijinindu-l pe Donald, se ridicară amândoi încet.

— Donald, vreau să-mi faci un serviciu. Vreau să mergi cu cineva. Vreau să se asigure că n-ai păţit nimic.

Medicul îl luă de braţ pe Donald, dar acesta se smulse.

— Vreau s-o văd pe Soonji! Unde-a fost dusă… soţia mea?

Hwan aruncă o privire spre medic, iar acesta făcu semn din cap spre o sală de cinematograf din apropiere. Intrarea era blocată de cadavre în saci de plastic, pe care poliţiştii şi câţiva voluntari le cărau pe rând înăuntru.

— Au grijă de ea, Gregory şi-ar trebui să te vadă şi pe tine un medic. S-ar putea să fi fost rănit.

— N-am nimic.

— Domnule, îi spuse medicul lui Hwan, mai sunt şi alţii…

— Desigur. Îmi pare rău şi vă mulţumesc.

Medicul se îndepărtă grăbit, iar Hwan făcu un pas înapoi. Ţinându-l pe Donald de umeri, îl privi în ochii întunecaţi, mereu plini de dragoste. Acum însă erau înroşiţi şi umezi de plâns. Nu-l putea forţa să meargă la spital, dar nici nu-l putea lăsa acolo.

— Gregory, vrei să-mi faci un serviciu?

Donald privea în gol, dincolo de Hwan. Începuse din nou să plângă.

— Voi avea nevoie de ajutor în rezolvarea acestui caz. Vrei să vii cu mine?

Donald îl privi.

— Vreau să merg la Soonji.

— Gregory…

— O iubesc. Are… nevoie de mine.

— Nu, îi spuse Hwan blând. Nu poţi s-o ajuţi cu nimic.

Îl întoarse pe Donald cu faţa spre cinematograful aflat la un bloc distanţă.

— N-ai ce căuta acolo. Locul tău e alături de cei care pot acţiona în vreun fel. Vino cu mine. Ajută-mă să-i găsesc pe cei care au făcut asta.

Donald clipi des din ochi, apoi îşi pipăi absent buzunarele. Hwan îi scoase pipa din buzunarul de la piept.

— Asta cauţi, nu-i aşa? îl întrebă el, întinzându-i-o.

Donald o luă cu gesturi evazive şi şovăitoare, iar Hwan îl ajută să şi-o aşeze între dinţi. Când văzu că nu şi-o aprinsese, Hwan îl luă de braţ şi îl conduse prin praful care începuse să se aşeze şi prin aglomeraţia care începuse să se işte.