24
Aubrey, şeful poliţiei, îşi făcu şi el apariţia între timp, şi Thorndike se îndepărtă pentru a sta de vorbă cu el. Am încuiat uşa bibliotecii după ieşirea omului de la FBI. Era pentru prima dată când mă aflam în sfârşit singur într-o încăpere luminată după ce subtilizasem acele fotocopii din buzunarul lui Jack Fleischer.
Le-am întins pe masă, lângă fereastră, şi am tras perdelele. Prima, cea a actului de naştere, certifica că Henrietta R. Krug văzuse lumina zilei în comitatul Santa Teresa la 17 octombrie 1910, şi că era fiica lui Joseph şi Alma Krug. Cealaltă era şi mai interesantă. Era o parte din prima pagină a publicaţiei Santa Teresa Star din 28 mai 1952. Titlul articolului era scris cu litere de-o şchioapă: „ASASINAREA UNUI MAGNAT AL PETROLULUI - NICI UN INDICIU”. Am citit mai departe:
„Poliţia îşi continuă ancheta în legătură cu asasinarea lui Mark Hackett, cetăţean bine cunoscut al oraşului Malibu şi magnat al petrolului texan, împuşcat pe plajă la 28 mai. După cum declară asistentul şerifului Robert Aubrey, de la poliţia din Malibu, deja au fost arestaţi şi eliberaţi o duzină de suspecţi.
Hackett a fost împuşcat în timp ce se plimba pe plajă în seara zilei de 24 mai. Portofelul lui a dispărut. Poliţia a găsit la faţa locului un revolver, care a fost identificat ca fiind arma crimei. Defunctul a lăsat o văduvă şi un fiu, Stephen.”
Pe aceeaşi pagină se mai afla un articol intitulat: RODEO CITY (de la corespondentul nostru special): „MOARTEA LOVEŞTE DIN NOU PE CALEA FERATĂ.”
„Călătoritul pe tampoane este un mijloc de locomoţie considerat a fi unul dintre cele mai economice, dar unii îl plătesc uneori cu viaţa. În cursul anilor trecuţi, partea deşertică prin care trece calea ferată de la sud de Rodeo City a fost teatrul unui anumit număr de accidente mortale.
Ultima victimă - a doua anul acesta - a fost descoperită în această dimineaţă de Jack Fleischer, asistentul şerifului din Rodeo City. Cadavrul, asupra căruia nu s-a găsit nici un act de identitate, pare să fie cel al unui bărbat de aproximativ douăzeci şi cinci de ani. A fost decapitat.
După spusele poliţistului, hainele bărbatului îl arată a fi fost un muncitor pribeag. Avea mai mult de douăzeci de dolari prin buzunare, ceea ce elimină eventualitatea unei crime având ca mobil jaful.
Un aspect emoţionant al acestui accident a fost dezvăluit de Jack Fleischer reporterului nostru. Victima era însoţită de un copilaş de aproximativ trei ani, care se pare că şi-a petrecut toată noaptea lângă corpul neînsufleţit al tatălui său. Băieţelul a fost dus la casa copilului până la definitivarea anchetei.”
Pe lângă faptul că ea confirma ceea ce ştiam deja, această a doua versiune lăsa să se înţeleagă că Fleischer a clasat cazul în mod deliberat. Cu siguranţă că ştia numele victimei şi chiar era posibil ca el să-i fi luat tot ce ar fi putut duce la identificarea nenorocitului... Banii găsiţi asupra cadavrului nu excludeau deloc ipoteza unui asasinat, nici că acest asasinat să fi fost comis chiar de Fleischer.
Am fost frapat de datele foarte apropiate ale acestor două decese - la un interval de trei-patru zile. Era clar că nu putea să fie o pură coincidenţă. Şi era foarte posibil ca Aubrey, actualul şef al poliţiei, să fie asistentul şerifului care se ocupase de ancheta asupra asasinării lui Mark Hackett, cu cincisprezece ani în urmă.
L-am găsit pe Aubrey în salon, împreună cu Thorndike şi doctorul Converse. Hackett nu avea nimic grav, le explica medicul, dar era încă în stare de şoc, şi considera că nu e recomandabil să fie interogat mai înainte de a se fi odihnit puţin.
După ce doctorul Converse termină de vorbit, l-am luat discret în camera alăturată.
— Ce mai e? zise el puţin agasat.
— Mereu aceeaşi întrebare, în legătură cu Sandy Sebastian. Pentru ce aţi îngrijit-o vara trecută?
— Am spus deja că respectarea secretului profesional mă împiedică să răspund.
— Nu cumva se drogase?
— Refuz să răspund, declară el, dar o oarecare tulburare din privirea lui îmi spunea că nimerisem la ţintă.
— Droguri psihedelice? am insistat eu.
Curiozitatea fu în sfârşit mai tare decât conştiinţa profesională.
— Ce te face să crezi asta?
— Am auzit că a încercat să se sinucidă. O „călătorie” nesănătoasă provocată de LSD are uneori efecte de acest gen. Dar cunoşti asta mult mai bine decât mine, nu-i aşa, doctore?
— Bineînţeles... Şi acum, te rog să mă scuzi. Mă aşteaptă vizitele la spital.
— Apropo, ce mai face Lupe?
— Se reface foarte bine.
— Nu cumva şi el se droghează?
— De unde naiba să ştiu? făcu Converse întorcându-mi brusc spatele.
Aubrey mă aştepta în salon. Thorndike îi adusese la cunoştinţă depoziţia mea, dar voia să-mi mai pună câteva întrebări.
— Davy Spanner e un psihopat care are deja un cazier juridic încărcat, zise el. Niciodată n-ar fi trebuit lăsat liber. Din fericire, n-o să mai profite de ea mult. Tocmai am primit o informaţie de la Rodeo City. Au găsit la nord de fermă maşina micuţei Sebastian; automobilul era în noroi până la jumătatea roţilor. Mergând pe jos, Spanner nu va putea ajunge prea departe. Poliţia din Santa Teresa speră să-l captureze chiar azi. Cât priveşte fata, cazul ei e diferit. Încă nu are cazier juridic.
— Sandy nu e o delicventă, l-am asigurat. A încercat să fugă imediat ce a înţeles că Davy intenţiona într-adevăr să comită o crimă.
— Ai vorbt cu ea? nu-i aşa? Ce-a putut să-i treacă prin minte când l-a lovit pe tipul acela cu levierul?
— Îmi închipui că Sandy avea ceva personal împotriva lui Lupe. Dar încă nu pot să spun nimic mai înainte de a avea dovezile afirmaţiei mele... Însă e un lucru despre care aş vrea să vorbim numai noi doi. Să mergem în maşina dumitale.
După ce ne-am aşezat în maşină, l-am întrebat:
— Dumneata eşti acel Aubrey care în urmă cu câţiva ani a fost ajutor de şerif la Malibu?
— Da, chiar eu.
— Familia Hackett a mai fost atacată o dată, nu-i aşa? Mark Hackett, tatăl, a fost împuşcat pe plaja din Malibu. A fost găsit asasinul?
— Nu. Acest gen de crimă având ca mobil jaful e greu de rezolvat, pentru că în general nu există nici o legătură veritabilă între asasin şi victima lui. Pe vremea aceea am arestat o mulţime de suspecţi, dar nu am putut învinui pe nici unul.
— Îţi mai aminteşti de numele unora dintre ei?
— Nu, e mult de-atunci.
— Pot să-ţi sugerez unul? De exemplu, Jasper Blevins.
— Nu, humele ăsta chiar că nu-mi spune nimic... Cine e Jasper Blevins?
— Tatăl lui Davy Spanner. Dacă ne-am lua după ce-a scris un vechi ziar din Santa Teresa, tipul ar fi murit călcat de tren, nu departe de Rodeo City, cam la trei zile după asasinarea lui Mark Hackett... Interesantă coincidenţă, nu-i aşa?
— Vrei să insinuezi că ar exista o oarecare legătură între asasinarea lui Mark Hackett şi răpirea fiului său?
— E posibil. Aţi găsit până la urmă proprietarul revolverului cu care s-a comis crima?
Aubrey nu răspunse imediat.
— Lucrul cel mai ciudat, zise el în cele din urmă, e că, într-un sens, revolverul îi aparţinea chiar lui Hackett...
— Prin urmare ar fi vorba de o afacere de familie?
— Lasă-mă să termin. Arma aparţinea lui Hackett în sensul că ea fusese achiziţionată de una din companiile lui petroliere. Arma era ţinută într-un sertar neîncuiat din birourile ei aflate la Long Beach. Se ştie doar că arma dispăruse cu câtva timp înainte de crimă.
— Poate un angajat nemulţumit?
— Am terminat foarte bine această eventualitate, fără să ajungem la nimic tangibil. Hackett era un patron tare nepopular în rândul angajaţilor lui. Tocmai venise de curând din Texas şi se purta cu oamenii de parcă erau nişte vite. În birourile lui de la Long Beach lucrau nu mai puţin de cinci sute de persoane, şi mai mult de jumătate din acest personal îl ura din toată inima...
— Cum se numea compania lui?
— Corpus Christi Oil & Gas. Mark Hackett venea de la Corpus Christi. Ar fi făcut mult mai bine dacă rămânea acolo!
Şi, după aceste ultime cuvinte, m-am întors încet la vilă.