SFÂRŞIT

   — Ce au câinii?

  — Ar trebui să fie cu Heinrich!

   — Dar ce au câinii?

  — Nu înţeleg.

  — Heinrich i-a lăsat liberi, dar de ce?

  — Asta o să aflăm curând... Dacă nu dăm un telefon peste câteva minute.

  — Mie chestia asta nu-mi place. Eu telefonez chiar acum!

   — O ceartă cu nevastă-sa! Vrea să ajungă la Bonn. O să ne plătească.

  — De ce nu? Şi aşa m-a costat prea mult astăzi.

  — Nu pentru ceea ce ceri, împuţitule!

   Un turist beat. Vrea un hotel. Îl ducem la Rosencafe?

   Atentat! Crimă! Ambasadorul american asasinat!

   El este! Atentatorul!

   Repede! Trebuie să deschidem un seif de bagaje. Vino la ghişeul de informaţii numărul zece!

   Peste două minute ajungem la Köln. Vă rugăm să aveţi grijă de bagaje!

   Scuzaţi, vă rog, locul acesta este liber?

   Un nebun, nu-i aşa?

   Trenul ajunge la timp.

   — Vă rog, putem să schimbăm locurile? Domnul acesta este un cunoscut al meu. Stau pe rândul celălalt.

  — Sigur, numai că doarme întruna.

  — Îl trezesc eu.

   Asta le-am spus!

   Tâmpitule!... Porc de câine!

   Asta nu cred. Maşina mea e afară. Cunosc un medic.

   Ce s-a întâmplat, Sfinţia ta?

   Doamna Geyner? Îmi pare rău...

   Surori soldaţi,... în noapte aceasta...

   Acum, întrebări.

   — În ambele scopuri.

  — Vorbiţi franceza?

  — O prefer. Părinţii mei erau din Paris.

   — De ce, doamnă?

  — Securitate.

  — Da, desigur, dar nu este necesar. Insist sau plec imediat.

  — De acord.

   Joc de cuvinte intraductibil în limba română: night (pronunţat: nait) înseamnă “noapte”, iar knight (pronunţat la fel) “cavaler”.

   Staţi puţin! Nu sunteţi Horst!

   Deşteptarea! În picioare! Ieşiţi afară! Repede! Grăbiţi-vă!