• Capitolul 25

Kathy îl chemă pe fratele ei, Ray şi acesta veni din Miami miercuri după-amiază târziu.

— Ştii cu ce seamănă? întrebă Kathy. Cu un pumn în stomac.

— Ştiu, spuse Ray.

— Încă nu l-am văzut, spuse Kathy. Astăzi i se face autopsia. După aceea va fi depus la camera mortuară. Nu ştiu încă unde anume. A fost împuşcat de patru ori, în stomac şi în piept şi îi fac autopsia ca să determine cauza morţii.

Ray dădu din cap. În conversaţia lor erau perioade lungi de tăcere, căci el nu punea întrebări. La început. Aveau aceleaşi trăsături, acelaşi păr negru, des. Amândoi purtau blugi şi tricouri şi sorbeau din berea pe care o adusese Ray.

— I-a găsit o fată care lucrează acolo, spuse Kathy. Isabel şi nu mai ştiu cum. A sunat imediat la nouă-unsprezece şi la salvare şi i-au dus la spitalul Good Samaritan din Palm Beach de pe Lakes Boulevard; nu e departe de frizerie. L-au luat imediat pe Gary, dar era deja mort. Femeia, Betty, a rezistat încă puţin. Cred că a fost împuşcată în spate. Însă n-a fost suficient de mult timp conştientă ca să spună ce s-a întâmplat, să facă o descriere… Dar eu ştiu cine a făcut-o, spuse Kathy. Dar se pare însă că nu serveşte la mare lucru. Stătea în picioare chiar lângă masa asta când am primit telefonul. Mă uitam la el. I-am spus lui Lou Falco: E mort, nu-i aşa? Lou a spus da şi eu mă uitam direct în ochii individului care l-a omorât. Ştii ce voiam să fac? Doream să aştepte până mă duc în dormitor să-mi iau pistolul 38 pe care mi l-a dat Tony. Îl ştii? Îl mai am, îl curăţ din când în când, îl ţin încărcat… Individul stătea chiar aici, lângă masă. Elvin Crowe. I-am spus: L-ai urmărit, nu-i aşa? A plecat. O, dar înainte de asta. Închid telefonul şi el zice: Aţi primit veşti proaste? Individul care l-a împuşcat.

Fratele ei ridică din sprâncene, dar nu spuse nimic.

— L-am sunat imediat pe Lou şi i-am spus tot ce ştiam despre Elvin, unde stă, cu ce oameni s-a înhăitat în ultima vreme… Nu l-au putut găsi până azi dimineaţă când l-au luat la interogatoriu. I-au dat drumul după-amiază. Au spus că nu pot reţine nimic împotriva lui. Lou m-a sunat chiar înainte să vii tu. Dar cum a fost cu Earlene? l-am întrebat pe Lou. Era şi o fată implicată în treaba asta despre care i-am vorbit lui Lou. Mi-a spus că-l pusese pe Elvin într-un şir de mai mulţi bărbaţi şi ea nu reuşise să-l identifice. Dar eu ştiu că a fost cu el sâmbătă, chiar ea mi-a spus. Şi duminică şi-a petrecut noaptea cu el… Dar a văzut ziarele de astăzi, cu fotografia lui Gary… Au vorbit cu doctorul, el e proprietarul casei în care stă Elvin, au vorbit cu el şi cu omul lui de casă. Ei ştiu amândoi că Elvin a fost, trebuie să ştie. Dar dacă le era frică de el înainte… acum, îţi dai seama că n-or să spună nimic.

— Te ambalezi prea tare, spuse Ray.

— Gary era un băiat minunat. Era un om bun. Vreau să spun că era bun şi în munca lui, l-am văzut, era dur, dar era şi precaut. Nu pot să înţeleg cum de s-a lăsat răpus de un individ ca Elvin, clovnul ăsta… Ştii ce vreau să spun?

— Ştiu, zise Ray. Ascultă, de ce nu-mi povesteşti tot ce s-a întâmplat, chiar de la începutul începutului?

— A murit din cauza unui ticălos de aligator, dacă poţi să-ţi imaginezi aşa ceva, spuse Kathy. Un aligator pe care l-a omorât el. Şi-acum, l-a ucis aligatorul pe el.

•

Elvin îl găsi pe Hector în bucătărie, mânuind mixerul cu băuturi.

— Ei, viaţa merge-nainte, nu-i aşa? Sigur oţi vrea şi voi să fie numa paranghelie, nu? Ca cân’ vouă nu vi s-ar putea-ntămpla nimic rău fodat. Doctoru’, colo-n odaia aia aurie cu mozica-aia leşinată stă de vorbă cu o zebră moartă ca cân’ ar vorbi singur. Pipă haşiş şi p-ormă marijuana, cân’ în al noulea cer, cân’ la pământ de tot, că io i-am zis, de ce nu te hotărăşti o dată? Da el: Ce? Adică unde-s io? Şi năuc şi zdrobit în acelaş timp. Ce faci acolo?

Dansatorul de boogie nu-l auzi sau se făcu că nu aude.

— ’Nchide porcăria-aia o dată!

O mai lăsă să meargă câteva minute înainte să apese pe întrerupător. Pe masa din bucătărie erau coji de banană şi lichidul din mixer avea o culoare gălbuie. Hector pregătea paharele. Era şi el îmbrăcat o dată. Avea o cămaşă care părea aproape normală, băgată în pantaloni negri de mătase. Cu ghetele cubaneze cu tocuri înalte, coada de cal îi ajungea lui Elvin până la bărbie. Acesta se aplecă peste masă.

— Iar faci rahat din ăla de banane?

Hector întoarse capul spre el.

— Vrei şi tu?

— Ni’ dac-aş lua foc. Ce le-ai spus sticleţilor?

— Nu prea multe.

Probabil că băuse ceva de era aşa de calm.

— A fost duri cu tine?

— De ce ar fi fost?

— Ca-s te sperie. Cân’ oamenii se sperie îţi spun şi ce nu-i întrebi. Ce voia ei să ştie?

— Noaptea trecută numai despre tine. Unde eşti? Ce faci aici? Astăzi au venit cu mandat de percheziţie şi au scotocit toată casa. Au luat carabinele de vânătoare ale doctorului.

— Au, alea cu care trăgea-n flamingi. Ce păcat. A găsit ăia locu’ un’-ascundeţi voi marafeţii?

— Nu căutau bani. Au întrebat de Cadillac, ce s-a întâmplat cu el.

— Aha, ştia că nu mai e, nu?

Hector se întoarse cu spatele la masă şi se şterse pe mâini cu o cârpă de vase. Elvin se uita la el cum îşi aruncase cârpa pe umăr şi acum lua unul din paharele de băutură.

— Le-am spus că l-ai luat tu.

Vorbea direct, pe faţă. Elvin îşi zise că trebuie să fi băut o mulţime din rahatul ăla scârbos de banane.

— Da, zise el, şi io le-am spus cân’ m-a-ntrebat, da, am mers un timp cu maşina aia, da’ a luat-o nepotu-meu. Fin’ c-aşa a fost. Oricum, tot o să-l găsească. Am zis că s-a dus poa’ la Disney World să se uite la Mickey şi Goofy. Ce le-ai zis de Earlene?

Credea c-o să-l surprindă pe papiţoi cu garda deschisă. Dar Hector spuse:

— Nu prea multe, şi luă o înghiţitură mare din băutură la fel de calm.

— Şterge-te la gură, spuse Elvin, era plin de spumă de jur împrejur. Te-a întrebat dac-o cunosc?

Elvin se uita la el cum îşi trece dosul palmei peste gură şi apoi îşi linge mâna. Limba i se făcuse gălbuie.

— Le-am spus că a fost atunci aici cu tine.

— Ce le-ai spus de mine, ce-am făcut az-noapte?

— Voiau să ştie unde ai fost. Le-am zis că nu ştiu.

— Mă aşteptam io c-or să vină p-aci. Cân’ te cre’ suspect, le place să te bage-n-o celulă şi să nu vorbească cu tine nimic pân-a doua zi. Aşa că aveam de gân’ să mă duc la on motel şi m’neaţa să vin aici, să-i las să mă-nhaţe. Ast-a şi făcut ei imediat ce-am apărut aci cu maşina.

— Am văzut, zise Hector.

— Da’ noaptea trecută ce mi-am zis, de ce să dau banii pă motel? Mai bin’ mă duc la Earlene şi stau acolo cât timp ea e la lucru. M-am dus, a trebuit să-l arunc afară pe nătărău’ ăla al ei care tocmai se dezbrăca. Earlene se uită la mine şi-i dă drumul: Io n-am spus nimic nimănui, pe cuvânt. Adică, vezi tu, foia să-mi spună ceva ce io n-o-ntrebasem, şi asta pen’ că era speriată. Io zic: Da’ cân’ a fost asta că n-ai spus nimic? Şi am aflat că sticletele ăla smulge-păr şi cu Madam Sensi a stat amândoi de vorbă cu ea noaptea trecută.

— Nu ştiu despre ce vorbeşti, spuse Hector. Ai bătut-o? Pe Earlene?

Auzi la el.

— Nu, spuse Elvin, eu nu bat fetele şi nici poponarii.

— Pe care îi preferi?

Elvin îl privi chiorâş.

— Se vede c-ai băut ceva borcane bune din scârboşeni-aia de banane de poţi să vorbeşti aşa. Cât am fo’ la mititica, am înţepat fo doi filfizoni ca tine, dar n-am plesnit nici unu’. Aşa că eşti-n siguranţă, numa de nu-mi vine cheful să-ţi trag un glonte-n scăfârlie. ’Nţelegi?

— De ce eşti aşa de furios?

— Furios? Când te-ascult pe tine? Nu vreau decât să ştiu cum de-au aflat despre Earlene. Tu le-ai spus, nu-i aşa?

— Nu, că deja ştiau, spuse Hector scuturând calm din cap.

— De un’ puteau ştii?

— Habar n-am, dar ştiau. Şi tipa ştia, ofiţerul tău supraveghetor.

— Şi ea a fost aici?

— Da, după-amiază, înainte să vină poliţia. Este şi ofiţerul supraveghetor al lui Tommy.

— De cân’?

— De unde să ştiu eu? A spus că poliţistul care a fost aici o să vină din nou. Pe urmă astăzi m-am uitat în ziar şi am văzut de ce n-a mai venit. Am crezut că te-au arestat.

— Pen’ ce?

— Păi, tu l-ai împuşcat, nu?

Papiţoiul continua să vorbească fără niciun fel de sfială şi nu părea deloc neliniştit. Elvin privea fix la el, încercând să pună lucrurile cap la cap.

— Crezi că io-am fo’, nu?

— Păi numai despre asta ai vorbit alaltăieri, toată ziua. Când a fost poliţistul aici – îţi aduci aminte – m-ai înşfăcat de parcă voiai să mă arunci în jos pe scări.

Elvin se uita la Hector care îşi dădea ochii peste cap, făcând pe drăgălaşul.

— Papiţoi amărât, chiar aş fi făcut-o de nu-mi dădeai pistolu’-napoi. Da’ asta n-ai spus-o poliţiştilor, aşa-i?

— Doar nu sunt nebun, zise Hector.

— Poa’ că n-ai făcut-o, c-altminteri acum aş fi între doi sticleţi.

— Nu le-am spus nimic şi nici n-am de gând s-o fac, zise Hector, luând încă o sorbitură. Dar am presimţirea că te vei întoarce foarte curând în închisoare, chiar fără să te denunţe cineva.

— O să fac-o tâmpenie şi-o să mă prindă?

— O să faci tu ceva.

— Crezi că-s nesăbuit? Ei bine, după mintea mea, de rişti-nseamnă să pui sos picant pe viaţă ca s-o faci mai dulce. Alminteri n-aş fi cu nimic mai presus ca voi, ăştialalţi, care staţi în cur ş-aşteptaţi ca viaţa să vă treacă pe dinainte.

— Asta-i din capul tău?

— Mi-a spus on preten şi mi-a plăcut cum sună.

— Un prieten de la închisoare?

— Îhî, de la Starke.

Se uită la Hector cum îşi lăsase capul într-o parte şi ţinea paharul în dreptul gurii, uitându-se pe deasupra marginii la el. Iar făcea pe drăgălaşul.

— Faci pe ăla al dracului, zise Hector, dar mai e şi altceva la mijloc.

Asta-i bună, papiţoiul încerca să-i citească în suflet.

— Vrei să zici că mă prefac? N-ai decât să te uiţi la fişa mea ş-o să-ţ’ se facă păru’ măciucă.

— Numai mie? făcu Hector, ridicând din sprâncene, de parcă ar fi vrut să flirteze.

Apoi îşi luă din nou o figură serioasă şi zise:

— Eşti un băiat rău, Elvin, dar ştii de ce? Eu cred că vrei să fii prins din nou.

Elvin rânji la el.

— Asta n-am mai auzit.

— Da, ca să te duci înapoi la închisoare, spuse Hector, să fii din nou împreună cu prietenul tău, Sonny.

Acum Elvin nu mai rânjea.

•

Ray Diaz se uita la sora lui care pusese telefonul în furcă şi acum se apropia de canapea.

— Era Lou Falco. O să fie o slujbă pentru Gary la St. Ann duminică şi încă una – Lou zicea că e vorba de o ceremonie în stil militar cu poliţişti din toată Florida – la Cimitirul Queen of Peace. Cu salve de tun şi toate astea. L-am întrebat: Şi când o să fie înmormântarea lui Elvin?

— Am auzit, zise Ray, privind-o cum se aşeza din nou lângă el.

Părea epuizată.

— Serviciile speciale îl supraveghează. S-a întors acasă la doctor chiar acum.

— Dacă el a făcut-o, mai devreme sau mai târziu îl vor prinde şi i-o vor pune în cârcă. Dacă a fost într-adevăr la frizeria aceea există şanse să găsească nişte urme, amprente sau altceva.

— Dar dacă din probe nu reiese că a fost acolo între douăsprezece treizeci şi unu ieri după-amiază, probele n-au nicio valoare, nu-i aşa? zise ea.

Sora lui gândea ca un detectiv în timp ce el încerca s-o consoleze.

— Sau poate că l-a văzut cineva intrând ori ieşind de acolo, zise Ray, încercând s-o liniştească. Sau poate că or să găsească pistolul.

— Dacă nu l-au găsit acasă la doctor şi nici în maşina cu care mergea Elvin, spuse Kathy, poate fi oriunde, într-un canal, în ocean… Ray, dar chiar dacă este prins cu o dovadă grăitoare, ce motiv a avut? Să se răzbune? Pentru că într-o zi Gary l-a trântit la pământ şi i-a pus un genunchi la piept? Ştii de ce cred că l-a omorât pe Gary? Din cauza mea. Pentru că mă vrea pe mine, spuse ea.

Ray ştia că sora lui suferă: ochii i se umpleau de lacrimi când vorbea despre Gary, ce băiat drăguţ era, părea să fi fost îndrăgostită de el. Şi cu toate acestea era în stare să gândească foarte obiectiv, să-şi închidă undeva sentimentele. Îl lua prin surprindere, micuţa lui surioară.

— Cum adică, te vrea pe tine?

— În pat. Ce crezi? De-aia a venit aici după aceea. Ca să-mi spună ce a făcut fară să vorbească.

— Că a omorât pentru tine?

— Că a omorât ca să mă obţină pe mine, da.

— Nu ştiu…

— Este un primitiv, Ray. Privirea lui zicea: Câţi dintre ăia pe care îi ai în grijă au omorât un om? Adică în portofoliul meu. Zicea: Eu sunt starul tău. Va trebui să mă întâlnesc cu el o dată pe lună cinci ani de-aici înainte.

— O, n-o să reziste el atâta timp afară!

— Sunt convinsă că n-am să rezist eu! spuse Kathy. Mă pregătesc să plec de aici cât mai curând.

— Vino la noi şi ai să vezi America Latină. Vineri plec în Panama, dar să nu spui la nimeni.

Ray luă berea de pe masa din faţa canapelei şi se aşeză la loc.

— Te pricepi să stai de vorbă cu oamenii. Ca atunci, cu Hector. A fost foarte bine.

— Dar nu l-am convins să se adreseze poliţiei.

— Ca să le spună ce? Că povestea cu aligatorul le dăduse o idee? Nu văd nicio legătură între lichidarea judecătorului şi ceea ce s-a întâmplat cu Gary.

— Nu, dar lui Elvin îi place să vorbească, spuse Kathy. Pun pariu că îi spune lui Hector şi doctorului tot ce face. Ar putea să-mi spună chiar şi mie dacă îl întreb.

— Nu-l întreba, zise Ray.

— El singur o să deschidă discuţia.

— Te rog, nu.

— Dar dacă aş avea un microfon şi băieţii de la Serviciile Speciale ar fi pe-aproape?

— Şi dacă-l găseşte asupra ta când îţi sfâşie hainele de pe tine? întrebă Ray.

— Era numai o idee, aşa. Dacă pot să stau de vorbă cu Hector, s-ar putea să fie suficient.

— Şi ce faci dacă dai peste Elvin acolo?

— Nu ştiu, Ray. Am să văd atunci.

•

Elvin îi spuse lui Hector:

— Io n-am altoit fodată-o fată sau un „băieţel”, da’ s-ar putea să-ncep acu de mai continui să vorbeşti aşa.

Mai întâi papiţoiul făcea fel de fel de figuri cu ochii şi buzele, se sclifosea făcând pe drăgălaşul, apoi se prefăcea mirat şi dădea din mâini ca fetele când începea să vorbească.

— De ce? Tu şi Sonny aţi fost amanţi, nu-i aşa? De ce nu putem vorbi despre asta?

— N-am fo’, pen’ Mnezeu.

— N-ai făcut dragoste cu el?

— Isuse Cristoase, n-ai de gân’ să-ncetezi? Nu, n-a fo’ fetiţa mea.

— Şi atunci ce făceai cu el?

— Tu habar n-ai cum e la pârnaie.

— Atunci de ce nu-mi spui tot? În zece ani trebuie să fi avut şi alţi băieţi în afară de Sonny. Numai dacă… sunt permise vizitele conjugale?

— Am să-ţi trag-una direct-n gura aia a ta împuţită.

— Ce ziceam? Vizite conjugale? Adică pe soţia ta, dacă o lăsau să vină în vizită.

— N-am nevastă şi ni’ n-am avut fodată.

— N-aş fi crezut.

— Vreau să bagi ceva la cap, zise Elvin, uitându-se la Hector care îşi mai turna din scârboşenia aia de banane. ’Mi plac fetele, femeile, de orice formă şi de orice dimensiune. Chiar şi o pizdă hispanică de-i bună. Pricipit?

Băiatul dădu din umeri, apoi zise:

— Da’ e mai bine s-o faci cu toată lumea.

Elvin îl plesni, lovindu-l în umăr.

— Fleanca!

— Ooo, n-ai voie să mă baţi.

— Nu te-am bătut.

— N-am să spun la nimeni.

— Atunci ţine-ţi gura.

Papiţoiul dădu din nou din umeri şi zise:

— Ei bine, dacă aşa vrei tu, şi îşi ridică nasul uriaş în sus. Elvin nu putea să sufere să vadă pe cineva că se poartă ca şi când ar fi mai bun ca el. Îi mai arse o palmă. Băiatul spuse:

— Termină!

Dar Elvin îl lovi din nou, mai tare.

Atunci el zise:

— El-vin! cu glasul acela de fată smiorcăită, gata să izbucnească în plâns.

Asta îl scoase din sărite pe Elvin mai rău decât privirea aceea înfumurată.

— Ştii ce făceam cân’ Sonny-ncerca să se smiorcăie aşa? Îi puneam o pernă pe mutră să nu mai poată respira. Dădea din picioare şi gemea ş-atunci îi spuneam: Ai de gân’ să te porţi cum trebuie? Ia să văz. Şi dacă nu se mai smiorcăia îi dădeam drumu’.

— Şi după aceea era cuminte?

— Ştia cum să se poarte.

— Şi când îi ţineai perna pe faţă, zise Hector, te excitai?

Papiţoiul îi aruncă din nou acea privire cochetă în timp ce vorbea şi Elvin îl înşfacă de gât, îl prinse într-un clinci, îi răsuci brusc capul într-o parte şi-i băgă capul în costumul lui albastru.

— Ai de gând să-ncetezi să mai vorbeşti aşa? Ai?

Îi dădu drumul ca să audă răspunsul şi băiatul se prăbuşi la picioarele lui Elvin. Acesta îi dădu un şut cu gheata lui de cowboy şi se trase înapoi. Băiatul nu se mişcă. Elvin se aplecă deasupra lui, observând că gâtul îi atârna într-un fel ciudat. Se aplecă mai mult ca să-l pipăie. Nu mai avea puls.

— La dracu! zise Elvin cu voce tare.

Îşi turnă puţin din licoarea galbenă şi sorbi. De astă dată nu era chiar aşa de rea. Mai sorbi o dată şi se uită în jos, la Hector, spunându-şi: Băiete, ai încurcat-o!