• Capitolul 19

Se opriră cam la treizeci de metri de intrarea casei doctorului Tommy, de cealaltă parte a bulevardului. În Dodge-ul fără însemne era întuneric, fiind aproape ora zece. Printr-un paravan de copaci şi liane se vedeau luminile din casă. Gary zise:

— Presupun că ştii ce înseamnă filajul.

În timp ce Kathy se gândea că poate venise momentul să şi-l apropie. Dar fără să-l bruscheze. Să-şi aleagă cuvintele potrivite, tonul potrivit.

— Asta fac tot timpul, zise Kathy, atunci când încerc să nu pierd urma clienţilor mei, care mereu dispar. Aceleaşi minciuni: Bine şi unde ai fost? Să vedeţi, la farmacie, a trebuit să cumpăr un medicament. De ce nu te-ai prezentat astăzi? Păi, mi-a fost rău. Mereu aceeaşi poveste.

— Eşti plictisită.

Kathy ar fi vrut ca el s-o atingă şi să se sărute. Murea de dorinţa de a-l săruta. Zise:

— Nu, acum e altceva.

Veniseră aici cu ideea de a vedea dacă nu cumva Elvin se învârte prin preajmă. Nu era acasă la Delray Beach şi nu folosea maşina lui Dale. O părăsise ieri la Boynton. În dimineaţa aceea Serviciile Speciale ridicaseră filajul şi transmiseseră problema Poliţiei din Boynton. Să stea cu ochii pe maşină. Elvin ar fi putut fi aici, la doctorul Tommy. Dar dacă era, spunea Gary, lucrurile nu se legau deloc.

Verificase dosarul cazului doctorul Vasco. Martor principal într-un caz de omucidere. Aproape implicat. Îl jucase pe degete pe omul lui de casă, Sonny, care fusese condamnat şi ispăşea douăzeci şi cinci de ani dintr-o condamnare pe viaţă la Penitenciarul statal din Florida.

— Unde a fost şi Elvin, zise Kathy.

Gary spuse că şi el se gândise la asta, căci se întrebase cum ajunsese Elvin la doctorul Tommy. Aşa că dăduse un telefon la penitenciar şi, ce să vezi? Elvin şi Sonny fuseseră amanţi. Elvin era în stare să bage şişul în oricine ar fi aruncat o privire lascivă spre Sonny.

— Lascivă? Spune aşa un poliţist de la Corecţională?

— Cred că expresia exactă a fost: La cine se uită la curul lui Sonny.

— Aşa mai merge. Sună a Corecţională.

— Sonny îi povesteşte lui Elvin despre doctorul Tommy care l-a jucat pe degete, căci, după câte ştim noi, s-ar fi putut să fie şi el implicat cumva.

— Complice?

— Sonny pretinde că a omorât fata încercând să-l apere pe doctor. S-au luat la bătaie, căci doctorul o acuza că vrea să-l şantajeze cu nişte filme făcute în casă şi atunci Sonny a lovit-o cu un vătrai de fier în cap. Doctorul spune: nu, Sonny este ce-l care a vrut să-l şantajeze, dar nu cu filmele făcute în casă, ci cu altceva, cu nişte reţete pentru droguri, faptă pentru care el deja îşi primise pedeapsa. A spus în faţa instanţei că fata îi zisese ce intenţiona Sonny să facă şi de aceea acesta a ucis-o.

— Ce era în filmele acelea?

— Scene porno, doctorul cu fel de fel de fete. Avocatul lui Sonny a insistat ca filmele să fie admise ca probe în proces, dar judecătorul s-a opus. Pe Sonny îl prinseseră imediat, în timp ce conducea maşina fetei, cu cadavrul ei şi arma alături. Nostim este însă că filmele n-au fost restituite, şi se află încă la noi, la Secţia Probe materiale, fiindcă doctorul a susţinut că nu erau ale lui. Sonny le-o fi făcut, zicea el, fără ca eu să ştiu.

— Te-ai uitat la ele?

— Trebuie să fie cel puţin o duzină.

— Cum arată?

— Ca de obicei, cele mai multe cu excentricităţi sexuale. N-am văzut decât vreo două.

— Ce este excentric pentru unii, nu este neapărat şi pentru alţii, zise ea.

— Astea erau.

— Trebuie să te cred pe cuvânt.

— Ei bine, în unele din ele doctorul era în pat cu mai multe fete.

— Am înţeles că n-ai văzut decât vreo două filme.

— Poate că m-am uitat la vreo trei sau patru, să-mi fac o idee.

— Aha! Şi ai prins idei noi?

— Am vrut să spun: să-mi fac o idee despre ce era vorba.

— Te-au excitat?

— Nu eşti serioasă.

— Da sau nu?

— Asta e alt gen de test?

— Haide, că nu spun la nimeni.

— Ei bine, pentru nişte filme făcute în casă, nu erau rele, zise el.

Oare zâmbea puţin? Kathy nu era sigură.

— Chiar şi cele excentrice?

— Mă refer la calitatea filmărilor.

— Eşti un timid? întrebă ea.

— Niciodată nu m-am gândit c-aş fi.

— Dar eşti cumpănit, chibzuit.

— Nu sunt foarte sigur că înţeleg ce vrei să spui.

— Nu-ţi place să rişti. Eşti precaut.

— Presupun că da. Până la un punct.

— Serios? Şi îţi dai şi drumul câteodată?

— Dacă ştiu ce urmează să se întâmple.

— Eşti în siguranţă, îi zise Kathy, apropiindu-se mai mult de el, ca să-i poată cuprinde faţa în mâini.

Îl sărută pe gură, zăbovi o clipă, apoi spuse:

— Relaxează-te, da?

Îl mai sărută o dată, de astă dată mai lung, apoi zise:

— Pentru astăzi m-am săturat de filaj. Tu ce zici?

•

Elvin o aduse pe târfa de la bar prin uşa din faţă, pe care o deschise cu o cheie de pe inelul cu cheile de la Lincoln, maşina cu care mergea acum, de când Dale furase Cadillac-ul, noaptea de dinainte.

Elvin trebuise să se certe cu doctorul, căci acesta voia să reclame furtul la poliţie.

— Vrei să vină sticleţii aci-n timp ce ne rezolvăm treaba? Nepot-miu n-o să-ţi belească maşina. Până or să-l prindă, treaba o să fie rezolvată.

Apoi trebui să se lupte cu doctorul ca să-l lase să folosească Lincoln-ul, o maşină mare, cenuşie.

— Vrei să merg cu taxiul atunci cân’ o să-ncerc să-l curăţ pe jude?

Doctorul Tommy părea nervos şi nemulţumit de felul în care se desfăşurau lucrurile, dar nu mai era aşa de înţepat şi, fiind pe jumătate beat, era mai uşor de manevrat. Poate că nu-i plăcea, dar ce era să facă?

Din nişte difuzoare ascunse se răspândea o muzică de boogie şi mambo, iar târfa era acum sus, pe terasă, mişcând din fund în ritmul muzicii şi rotindu-şi ochii în toate părţile de parcă ar fi murit şi s-ar fi înălţat deja în raiul târfelor.

— Mişcă-ţi curu’ cu mambo ăsta jos, în hol, strigă Elvin.

Şi o urmări cu privirea cum îşi mişca fesele acoperite de o fustă minusculă. Purta pantofi fără ştaif şi tocuri înalte care ţăcăneau pe marmură. Pe sub fustă avea nişte bikini, aşa, ca să-i ofere doctorul Tommy un adevărat spectacol.

Iată-l şi pe el în bârlogul lui, cu lămpile strălucind în tapetul auriu de pe pereţi care părea stucatură: doctorul zăcea tolănit pe o sofa plină de perne, aproape scufundat în ele, cu băutura pe o măsuţă de metal auriu de lângă el; doctorul prizonier în mijlocul acestei străluciri, cu ochii închişi… Elvin îi spuse fetei, ţinând mâna pe şoldul ei, aşa cum făcuse şi acasă la Dale:

— Vezi covorul ăsta? E piele de zebră. Pune mâna pe tapetul de pe perete.

Elvin observă că doctorul Tommy deschisese ochii, dar nu părea c-ar vrea să se mişte, cufundat în perne, cu picioarele goale atârnând şi cu ochii sticloşi.

— E duminică seara, spuse Elvin, cum se face că nu vă uitaţi la televizor?

Doctorul clipi, apoi se frecă la ochi. Acum se uita la fată.

— Doc, asta-i Earlene. O să facă pentru tine număru’ ei de la bar şi dup-aia o duc sus. Dacă vrei, poţi să-i tragi şi tu un număr. Ei, Earlene!

Fata, care pipăia pereţii cu mâna, se apropie mişcând din şolduri şi cu ochii strălucitori. Elvin rânji la ea:

— Iubito, ia arată-i tu doctorului numărul tău cu bikini.

•

Era plăcut să vezi din nou un bărbat dezbrăcat, de astă dată un tip simpatic, nu unul de felul lui Keith, care, atunci când se dezbrăca, se privea în oglinda de la şifonier. Oglinda era tot acolo. În timp ce se dezbrăca, Gary se uita la ea, cum se dezbrăca. Ea îşi scoase rochia, iar Gary rămase nemişcat, privind-o. Chiar şi când erau în pat, Keith, manechinul de revistă, se privea cu multă seriozitate în oglindă. Gary se apropie de pat în chiloţi, şi-i trase în jos şi spuse:

— Nu sunt pe partea cea bună.

— Dar nu există nicio parte rea, spuse Kathy, căutându-şi un loc comod în mijlocul patului dublu.

Dar pentru Gary conta în care parte stătea. El se rostogoli şi trecu pe deasupra ei, în partea stângă.

— Acuma e mai bine? întrebă Kathy.

Îi distingea chipul în lumina slabă, căci patul era lângă fereastră. Părea fericit.

— M-am obişnuit să stau în stânga, aşa cum stau când conduc maşina, spuse el.

Iar ea nu-l întrebă ce-a vrut să spună şi nici el nu mai zise nimic pentru că acum era bine, din ce în ce mai bine, să se iubească cu un bărbat cum nu se mai iubise de atâta timp, să ajungă în culmea fericirii, dincolo de orice oprelişti şi să-l lase să asculte sunetele acelea intime pe care le scotea ea când, în sfârşit…, şi apoi linişte.

Fusese minunat.

Nu ca atunci când te laşi cu totul luată de val, pierdută cu totul, când ai senzaţia că ai trecut în altă lume. Nu, un moment de dragoste potolită.

Fusese… minunat.

— Când se-ntâmplă asta în maşină, bărbatul este pe partea stângă, pentru că, de regulă, el este cel care conduce, spuse el.

— Îţi place în maşină?

— Când eram mai tânăr.

— Sau în filaj, zise Kathy, sculându-se din pat, îşi trase chiloţeii albi pe ea.

— Asta-i tot pentru seara asta? întrebă el.

Asta îi dădu motive să spere.

— Nu te mişca. Mă întorc imediat.

Kathy se duse la bucătărie, aprinse lumina şi scoase două cutii de bere din frigider. De îndată ce Gary pomenise despre maşină, chestia aia cu partea stângă, se şi văzu din nou în Dodge, privind spre strada cufundată în întuneric şi spre casa doctorului, care îi amintea de o clădire colonială britanică din Bahamas. Dacă Elvin era acolo, nu exista decât un singur motiv. Dacă doctorul a aruncat toată vina asupra lui Sonny la proces, iar Sonny era iubitul lui Elvin, pentru acesta lucrul cel mai de preţ în viaţă era să se răzbune… Totuşi, ceva nu se potrivea.

Întorcându-se în dormitor cu cele două cutii de bere, o puse pe a lui Gary pe noptieră şi aprinse lumina. Gary părea fericit că poate să-i privească de aproape buricul.

— Crezi că Elvin vrea să-l lichideze pe doctor?

— Aşa am crezut la început, zise Gary, ridicând în sfârşit privirea şi întinzându-se după cutia de bere.

— Dar atunci, ce aşteaptă? E liber de zece zile. Mi-a spus că singurul motiv pentru care a împuşcat din greşeală pe altcineva fusese că aşteptase prea mult. Acum ce aşteaptă?

Gary sorbi din bere.

— Poate că tocmai ăsta e păcatul lui. Amână prea mult lucrurile.

— Dar crezi că ne-ar fi spus că-l cunoaşte pe doctor dacă ar fi avut intenţia să-l omoare?

— Ziceai ce e cam prostănac.

— Elvin pune ceva la cale. Împreună cu doctorul.

— Ce anume?

Cutia de bere era rece, dar era bine că putea să ţină ceva în mână, stând aşa, în capul oaselor pe pat, numai în chiloţi, cu sânii goi, asta nu fusese în plan.

— Când stai de vorbă cu Elvin ai impresia că moare de dorinţa de a-ţi spune ceva, dar nu poate. I se vede pe mutră. Oare cum a pătruns la doctor? A mers din poartă în poartă căutând de lucru? Nu prea îi stă în caracter lui Elvin. Cred că a venit cu vreo istorioară, despre Sonny, altfel n-ar fi putut ajunge la el. Evident, şi doctorul îşi avea povestea lui. El nu a fost condamnat pentru fata aia, în schimb Sonny da. Poate a încercat să-l convingă pe Elvin…

Kathy se opri brusc:

— Cine a fost preşedintele completului de judecată în procesul lui Sonny? întrebă ea.

Gary zâmbi abia perceptibil şi zise:

— Ghici!

— Ţi-a trecut şi ţie prin cap chestia asta, nu-i aşa?

— S-ar putea! Continuă!

— Am senzaţia că trebuie să fi fost Gibbs. Dar la procesul doctorului Tommy?

— Gibbs. Ai avut şi aici aceeaşi senzaţie?

— Speram să am. Şi Gibbs l-a înfundat şi pe Elvin. Ce părere ai?

— Despre ce? Elvin a fost întotdeauna pe lista suspecţilor.

— Vreau să spun că Elvin şi doctorul Tommy sunt amândoi implicaţi în chestia asta.

— Dar parcă spuneai că nimeni nu are intenţia să-l ucidă pe judecător.

— Mi-am schimbat părerea.

— Spuneai că focurile au fost trase în casa lui, nu în el.

— Şi acuma tot aşa cred, dar pe tipii ăştia doi îi văd împreună… Nu-ţi place ideea că doctorul e implicat?

— Nu ştiu. Încă n-am stat de vorbă cu el.

— Ar putea avea aceleaşi motive de răzbunare ca şi Elvin. Gibbs i-a retras dreptul de practică, i-a impus arest la domiciliu. Nu se poate mişca din cauza acestui judecător şi a fost întotdeauna un caz problemă, mereu are ceva de obiectat. A fost deja implicat într-un caz de omucidere…

— În calitate de suspect, niciodată trimis în judecată.

— Este un delincvent, Gary. A făcut-o o dată, poate s-o mai facă oricând.

— Vorbeşti ca un poliţist cu douăzeci de ani vechime.

Kathy tăcu o clipă, apoi spuse:

— Nu-i aşa?

— Învaţă procedurile şi o să fii un anchetator de mâna-ntâi.

— Dar trebuie să-mi pun uniforma.

— Îmi place asta în care eşti acum, zise Gary.

Kathy îşi agăţă chiloţeii cu degetul mare, îi trase în jos şi zise:

— Da, da’ unde îmi ţin pistolul?

•

Pereţii aurii străluceau şi zebra se mişca, gata să se ridice de pe podea. Chestia cu zebra avea următoarea explicaţie: Earlene dansa salsa pe pielea de zebră, neavând pe ea decât bikinii. Doctorul Tommy spusese: îmi pare rău, nu vreau rock-and-roll. Numai pentru acest dans îi plătise douăzeci şi cinci de dolari şi abia aşteptase să înceapă ca să fumeze marijuana. Pentru prima dată în seara aceea. Elvin bea whisky scoţian şi se plângea că nu au bourbon, în timp ce doctorul Tommy şi Earlene fumau. Pentru că nu putuse găsi o pipă, Earlene meşterise o încropitură făcând o gaură într-o cutie de bere: o fată uimitoare, plină de resurse, cam slăbuţă, cu braţele ca nişte beţe şi pieptul mic, nu zâmbea niciodată, îl ura pe Elvin, se omora încetul cu încetul… O întrebă:

— Ei, cum te simţi după priza asta?

Ea îi răspunse:

— Ca şi când te-ai naşte. Ca şi când ai pătrunde în lumina zilei.

Nu era rău. El îi mărturisi că lui îi plăcea să combine cea mai bună cocaină cu cea mai bună ţigară şi în vreme ce-i simţi efectul totul devine mai limpede, mai strălucitor, şi-ţi vine nu atât să te înalţi la ceruri, cât să pluteşti uşor pe deasupra pământului. Fata nu-l mai asculta. Elvin interveni şi el şi-i spuse să-şi scoată bikinii. Nici pe el nu-l mai auzea. Atunci Elvin insistă:

— Arată-i doctorului tunsoarea.

Ce? Avea păr lung, mătăsos. Doctorul Tommy mormăi: Staţi puţin, trebuia să se ducă la baie.

De fiecare dată când ieşea din cameră trecea prin bucătărie unde Hector se fandosea nervos, temându-se să iasă afară, şi avea întotdeauna câte ceva de spus.

— Dacă nepotu-său o să fie arestat?

— Sunt sigur că o să fie.

— În Cadillac-ul pe care nu l-ai reclamat.

Hmmm.

— Am spus cumva că i l-am împrumutat eu? Ascultă, mai bine du-te şi fă rost de încă o şarjă.

Drogurile sunt păcătoase pentru că, atunci când te trezeşti, aterizezi cam brusc şi te cam izbeşti de pământ. Hector zise:

— Omul ăsta pune stăpânire pe casa ta.

Şi mai lăsa şi un gust neplăcut drogurile astea.

— Mă auzi? Pune mâna pe casa ta.

— Hector?

Privea în gol, ţuguindu-şi supărat buzele.

— Cee?

Când făcea aşa, trebuia să-l împaci.

— Omul ăsta poartă un costum chinezesc de lustrin lucios care pute a naftalină.

Doctorul Tommy se întoarse în camera lui şi-l auzi pe Elvin spunând că o să se tundă şi el a doua zi. Numai că el o să-şi taie părul de pe cap! Şi începu să râdă ca şi cum asta ar fi fost foarte nostim – aluzia lui. Râdea şi începu să tuşească în timp ce doctorul dansa cu fata.