La întoarcerea în Rusia, Rasputin şi-a reluat rolul în intimitatea familiei imperiale. El şi-a publicat Gândurile şi cugetările despre călătoria la Locurile Sfinte, în chiar toiul Primului Război Mondial, în 1915, când Nicolae al II-lea comanda pe front armata rusă, lăsând-o pe Alexandra, sfătuită de Rasputin, să conducă efectiv ţara pe frontul de acasă – cu consecinţe dezastruoase. Rasputin era analfabet, cartea sună de parcă ar fi fost dictată şi se spune că ţarina însăşi ar fi corectat-o. Menită să-i promoveze imaginea de pelerin respectabil, atunci când el se afla în culmea puterii şi a lipsei sale de popularitate, a fost prea târziu; la puţin timp după aceea, avea să fie asasinat.