În 1268, rămăşiţa de regat cruciat era într-o asemenea primejdie, încât papa a chemat creştinătatea la o nouă cruciadă. În mai 1271, moştenitorul tronului englez, Edward Longshanks („Picioare lungi”), a sosit la Acra ca să ajute la apărarea oraşului de atacurile lui Baibars. Dar când Acra a negociat un armistiţiu cu sultanul, Edward a obiectat, şi se pare că Baibars a ordonat asasinarea lui: englezul a fost înjunghiat cu un pumnal otrăvit. Supravieţuind acestui atentat, Edward s-a străduit în van să organizeze o nouă alianţă: cruciaţii îi vor ajuta pe mongoli în lupta lor cu Baibars, în schimbul Ierusalimului. După întoarcerea în Anglia ca rege, Edward Întâiul şi-a acordat supranumele de Ciocan al Scoţienilor, ilustrându-şi Camera Pictată din Palatul Westminster cu scene din Cărţile Macabeilor. Cu toate acestea, i-a obligat pe evreii englezi să poarte steaua galbenă, iar până la urmă i-a expulzat din Anglia. Ei nu s-au mai întors timp de trei secole. La moartea lui, Edward a fost jelit drept „floarea cavalerismului din Ierusalim”.