Între 586 şi 400 î.e.n., misterioşii autori ai Bibliei, scribii şi preoţii care trăiau în Babilon, au prelucrat şi colaţionat cele Cinci Cărţi ale lui Moise, cunoscute sub numele de Tora în ebraică, combinând diferitele tradiţii legate de Dumnezeu, Iahve şi El. Aşa-numiţii deuteronomişti au rescris istoria şi au reformulat legea pentru a arăta neputinţa regilor şi supremaţia lui Dumnezeu. Ei au încorporat întâmplările inspirate de Babilon, cum ar fi Potopul, foarte asemănător cu Epopeea lui Ghilgameş, precum şi originile lui Avraam în apropiere de Ur şi bineînţeles Turnul Babel. Cartea lui Daniel a fost scrisă într-o perioadă lungă de timp: unele părţi au fost categoric scrise la începutul Exilului, altele, mai târziu. Nu ştim dacă a existat un personaj pe nume Daniel sau dacă a fost inventat. Cartea conţine şi foarte multe confuzii istorice pe care arheologii le-au clarificat cu ajutorul dovezilor găsite în Babilon în timpul săpăturilor din secolul al XIX-lea.