Nu ştim cu exactitate care a fost succesiunea acestor clădiri şi descoperiri. Eusebius din Cezareea, care furnizează relatarea contemporană, menţionează numai ordinele împăratului şi acţiunile episcopului Macarie legate de construirea Bisericii Sfântului Mormânt (dar nimic despre rolul Elenei în găsirea Crucii). Totuşi, îi atribuie Elenei meritul pentru biserica Înălţării de pe Muntele Măslinilor. Povestea cu Elena şi Sfânta Cruce este spusă mai târziu, de Sozomen (şi el un creştin localnic). Unele din zidurile lui Constantin pot fi văzute şi azi, în interiorul Bisericii Ruse Alexandr Nevski: pietrele conţin firidele în care arhitecţii lui Constantin au montat marmura. Bisericile constantiniene nu erau inspirate din templele păgâne, ci din bazilica laică, sala de audienţe a împăraţilor. Ritualurile bisericeşti şi veşmintele clericale se inspirau din cele de la curtea imperială, promovând pentru reprezentanţii împărăţiei Cerurilor o ierarhie paralelă cu cea a împăratului.