Evreii şi majoritatea creştinilor n-ar fi avut nicio problemă cu variantele iniţiale ale declaraţiei de credinţă musulmane – shahada –, care spunea „Nu există alt Dumnezeu decât Dumnezeu”, căci se prea poate ca abia din anul 685 musulmanii să fi adăugat „Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”. Denumirile evreieşti şi cele musulmane pentru Ierusalim se suprapun: Mahomed numea Palestina „Ţara Sfântă”, în tradiţia iudeo-creştină. Evreii numeau Templul Beyt Ha-Miqdash (Casa Sfântă), denumire pe care musulmanii au adaptat-o: ei i-au spus oraşului însuşi Bayt Al-Maqdis. Evreii numeau Muntele Templului Har Ha-Beyt (Muntele Casei Sfinte); musulmanii i-au spus iniţial Masjid Bayt Al-Maqdis, Moscheea Casei Sfinte, iar mai târziu, şi Haram Al-Sharif, Nobilul Lăcaş. În final, musulmanii aveau şaptesprezece denumiri pentru Ierusalim; evreii revendicau şaptezeci, dar şi unii, şi alţii erau de părere că „mulţimea numelor este un semn de măreţie”.