Henry Maundrell, capelanul Companiei Levantului, care a vizitat Ierusalimul în 1697, a privit „furia” călugărilor care se luptau sângeros în biserică. Tot el a descris şi mania Luminii Sfinte, ce părea să fie încă şi mai dementă decât cu un secol mai devreme, pe vremea vizitei lui Sandys: pelerinii „începeau să se poarte într-un mod atât de indecent, încât îşi lăsau vederii goliciunile, dându-se de-a berbeleacul în jurul Sfântului Mormânt ca nişte acrobaţi care fac tumbe pe scenă”, aprinzându-şi bărbile – era „ca la azilul de nebuni”. În ce-i priveşte pe preoţi, Maundrell pur şi simplu i-a numit „făcători de minuni”.