Capitolul XVII

Baxter n-o văzuse pe Ye-Jaza decât o dată, la reuniunea Consiliului Căpeteniilor. Această întrevedere sumară nu-i dezvăluise nimic despre caracterul ei. Îşi amintea o femeie micuţă şi subţire, cu faţa uscăţivă, aproape osoasă, înconjurată de o claie de păr negru-albăstrui, pe care-l purta foarte lung, ca o fată tânără. Nimic din ceea ce Baxter ar fi considerat seducător, dar nici urât. Dădea impresia că rămâne în afara discuţiei, cu un aer rezervat şi trufaş. O bănuia că ştia prea bine ce vroia pentru a se lăsa ispitită de o strategie atât de simplistă ca cea propusă de Bryg-Noz. Însă acesta se străduia degeaba, Baxter nu vedea ce-ar fi putut face altceva în afară de a aştepta la nesfârşit ca Ye-Jaza să se hotărască. Şi nu aveau timp să aştepte.

Nu aveau timp, pentru că poziţia lui Nris-Pol în Turnul Şarpelui se întărea pe zi ce trecea. Periodic, grupul clandestin rămas în turn trimitea un mesager şi mesajele erau mereu aceleaşi. Nris-Pol îşi întărea garda. Nris-Pol surghiunise în Poporul Inferior şapte războinici influenţi care i se împotriveau, acuzându-i pe nedrept de trădare şi de încălcare a legilor Înţelepciunilor. Nris-Pol trimisese în sălile de plăcere patru femei care-l vorbiseră de rău. Nris-Pol făcuse asta, Nris-Pol făcuse cealaltă, Nris-Pol, Nris-Pol, mereu Nris-Pol…

— Şi regina Mir-Kasa ce naiba face în acest caz? trânti Baxter într-o zi. Nu poate face nimic împotriva lui Nris-Pol?

— Poate să rămână în viaţă, replică aspru Bryg-Noz.

Suferea din cauza încordării şi mai mult decât Baxter. În fiecare zi era tot mai brăzdat de riduri şi firele argintii din părul său păreau tot mai numeroase.

— Este aproape tot ceea ce poate face, adăugă el. Doar dacă…

— Ce?

— Doar dacă nu ne ghiceşte planurile noastre şi cele ale lui Nris-Pol. Nu este proastă. Departe de a fi. Prin urmare, poate că aşteaptă ca noi să atacăm, să ne distrugem reciproc.

— Ei, drace! Lăsând-o unică suverană a Turnului Şarpelui sau a ceea ce va rămâne din el! Dacă ea ştie într-adevăr ce plănuim, aceasta n-ar fi foarte complicat din partea sa. Dar cu siguranţă habar nu are că vrem să răsculăm Poporul Inferior.

— Sper, bombăni Bryg-Noz.

Din fericire, sosi o veste bună, înainte ca părul lui Bryg-Noz să fie complet alb. Ye-Jaza îl invită pe Baxter să cineze în intimitate în apartamentele sale.

— Extraordinar! exclamă Bryg-Noz. Vei putea să începi să faci impresie asupra ei. Dar, în numele Înţelepciunilor, n-o lua prea repede!

— Ai spus bine că ştiu cum să procedez cu femeile, bombăni cu răutate Baxter. Atunci lasă-mă să judec singur.

Însă la acea cină Baxter nu avu nici o ocazie s-o ia repede sau încet. Era „intimă”, în sensul că nu erau mai mult de doisprezece comeseni. Păreau să se afle acolo mai ales pentru a-i asigura un public lui Ye-Jaza. Dacă fusese tăcută şi rezervată la reuniune, acasă la ea îşi scoase pârleala. Timp de două ore practic nu închise gura, decât pentru a înghiţi. Limbuţia ei ar fi putut fi de o plictiseală îngrozitoare, dacă n-ar fi avut o minte ageră şi chiar strălucitoare. Purtată mai cu măsură, conversaţia sa ar fi putut fi fascinantă. Însă toată seara Baxter n-a avut încotro decât să asculte această gazdă autoritară.

Bryg-Noz, care se lăsase pradă unei speranţe exagerate, fu grozav de descurajat de raportul lui Baxter.

— Într-adevăr nu puteai face nimic?

— Da, bineînţeles, ripostă tăios Baxter. Aş fi putut-o smulge pe Ye-Jaza din fotoliul ei şi s-o violez pe masă în faţa tuturor, printre veselă şi argintărie! Asta vroiai?

Bryg-Noz făcu spume la gură, dar nu zise nimic. Peste patru zile Baxter primi o nouă invitaţie de la Ye-Jaza la cină. De această dată nu erau decât şase persoane şi el găsi cel puţin una dintre ocaziile pe care le căuta. Ceva ce spusese Ye-Jaza îi aminti de una dintre aventurile sale din Dimensiunea X. Profitând de faptul că gazda sa îşi trăgea respiraţia, începu să povestească nişte anecdote din călătoriile sale. Fusese întotdeauna maestrul unei conversaţii destul de captivante, dar ştia că de această dată trebuia să fie fermecător.

Reuşi. Înainte ca Ye-Jaza să fie gata să-şi reia tiradele, Baxter reţinuse atenţia celorlalţi patru invitaţi. Pe el îl ascultară pe parcursul celor două ore cât dură cina. Erau evident fascinaţi. Ye-Jaza îşi roase furios frâul timp de câteva minute; să fie îndepărtată de la conversaţie la propria sa masă era ceva nou pentru ea. Apoi se calmă şi începu să asculte. Încetul cu încetul, expresia feţei sale se schimbă, deveni interesată, apoi fascinată şi, în sfârşit, într-o oarecare măsură surprinsă. Când seara luă sfârşit, cu mult mai târziu ca de obicei, ea îl urmări cu privirea pe Baxter când ieşi, cu un aer cât se poate de captivat.

Timp de patru zile fu o linişte totală. Apoi, într-a cincea, se petrecură două lucruri. Baxter primi o nouă invitaţie de la Ye-Jaza, adusă de această dată de către un mesager şi redactată pe o hârtie parfumată. Iar din Turnul Şarpelui sosi o veste care anunţa că regina Mir-Kasa îl numise Intendent al Reginei pe tânărul frate al lui Bryg-Noz, Kir-Noz. Bryg-Noz fu extrem de îngrijorat, neştiind prea bine dacă era ceva bun sau rău.

— Câte puţin din fiecare, zise el în cele din urmă, cu un oftat. Dacă Mir-Kasa poate numi pe cineva care este atât de potrivnic lui Nris-Pol, ea nu este probabil complet neputincioasă. Iar Kir-Noz va fi omul necesar pentru. A da nişte ordine şi a sta între ea şi ambiţiile lui Nris-Pol.

— Însă aceasta va face din el prima ţintă a lui Nris-Pol, nu?

— Da. Următoarea sa manevră va fi condamnarea la moarte a fratelui meu. Nu poate fi altfel. Prin urmare, trebuie să fim pregătiţi să lovim înaintea lui.

De această dată, Bryg-Noz nu fu nevoit să-l îndemne la acţiune pe Baxter. Ştia că va acţiona cât va putea de repede.

Baxter fu cât pe ce să-şi atingă scopul în aceeaşi seară. Când ajunse în sufrageria lui Ye-Jaza, văzu că masa era pusă pentru două persoane.

Ea apăru câteva minute mai târziu şi Baxter se întrebă cine pe cine încerca să seducă. Purta o rochie lungă, transparentă, ţesută cu fire de aur şi brodată din mătase verde, care se încreţea în jurul picioarelor sale zvelte. Părea să nu aibă nimic pe dedesubt. Părul era ridicat în coc înalt pe micul său cap aristocratic, cu o mică diademă de aur strălucitoare. Părea puţin stingherită şi vocea sa era vădit încordată când îl întâmpină şi îl rugă să ia loc.

Masa fu servită, mult mai condimentată ca de obicei, ceea ce le trezi setea. Baxter constată că Ye-Jaza bea mult vin. În curând ochii începură să-i strălucească, gesturile deveniră mai animate, râsul – mai degajat. Baxter era din ce în ce mai conştient de reala sa seducţie fizică. Şi era din ce în ce mai puţin capabil s-o slăbească din ochi, mai ales atunci când ea se dădea pe spate şi micii săi sâni perfecţi se ţuguiau sub ţesătura uşoară a rochiei.

Sosiră desertul şi o altă sticlă de vin. Râsul lui Ye-Jaza era şi mai vesel, aproape copilăresc. Părea să renunţe la orice seriozitate. Cu toate acestea, nu se întâmplă nimic mai mult şi Baxter consideră preferabil să nu facă nimic… doar dacă-l ruga Ye-Jaza. În sfârşit se ridică, fiind atent unde calcă. Cântărea aproape de două ori mai mult decât gazda sa şi băuse cu mult mai puţin, dar vinul era foarte tare.

Ea se ridică de asemenea, împleticindu-se pe tocurile înalte, ocoli masa şi se apropie de Baxter, din ce în ce mai aproape, până când îi atinse braţele. Baxter nu se mişcă, lăsând-o pe ea să facă primul pas..

Ea se apropie şi mai mult şi el se aventură s-o îmbrăţişeze. Îi văzu gâtul alb contractându-se şi fruntea înaltă brobonind de sudoare. Încet, Baxter îi mângâie spatele, urcă până la umeri, degetele sale alunecară pe gât, sub micile urechi fine. Simţea prin ţesătura transparentă căldura corpului ei zvelt, abdomenul puţin bombat lipit de el. Fu cuprins de o dorinţă sinceră când îşi mulă una dintre mâini pe un sân.

Gâtul lui Ye-Jaza se contractă din nou. Apoi ea scoase un suspin tremurător.

— N-n-nu, gemu ea. Nu, eu nu… nu… tu nu trebuie…

Nu-l respinse, însă Baxter lăsă braţele în jos şi se dădu înapoi, privind-o în ochi. Păreau mai mari ca niciodată şi erau scăldaţi în lacrimi.

— Voi reveni, îi murmură el şi ieşi din cameră.

Ajuns în culoar, scoase un suspin profund de uşurare. Atracţia fizică era indiscutabilă, precum şi reacţiile corpului neştiutor al lui Ye-Jaza. Însă ea trebuia să decidă dacă îşi va lăsa acest corp să se trezească pe deplin sau va încerca să-l stăpânească. Baxter se întrebă de cât timp va avea nevoie.

Bryg-Noz îl aştepta când se întoarse în apartamentele sale. Era vizibil surescitat, însă remarcă totuşi expresia lui Baxter.

— Ei?…

— Puţin a lipsit.

— Crezi că vei ajunge până acolo data viitoare?

— De unde vrei să ştiu? explodă Baxter. Femeile cele mai normale sunt imprevizibile. Cele care sunt încă virgine la treizeci de ani, cu atât mai mult. Şi, de altfel, ce te face să crezi că o singură noapte va face din Ye-Jaza sclava mea? Poate vor trebui săptămâni…

— Ştiu, Baxter, mormăi Bryg-Noz, ştiu bine, dar… în sfârşit… Am primit ştiri importante din Turnul Şarpelui. Nris-Pol a organizat un război împotriva Turnului Boului. Trimite o sută de războinici.

Baxter fluieră încetişor. Acesta era de departe cel mai considerabil grup de războinici de care auzise vreodată vorbindu-se. În general erau patruzeci, ca cel din prima sa zi din Melnon, câteodată cincizeci. Dar o sută?

— Cine sunt? întrebă el iute.

Bryg-Noz păru derutat.

— Ce vrei să spui?

— Sunt cu toţii războinici din facţiunea lui Nris-Pol, cu toţii duşmani sau un amestec dintre aceştia? Ar fi o mare diferenţă!

— Ah! Da, da, înţeleg. Din câte ştiu, nu trimite decât războinici care nu fac parte din facţiunea sa.

— Asta-i rău. S-ar zice că vrea să scape de cea mai mare parte a opoziţiei, trimiţându-i la război. Astfel ar fi liber… să acţioneze împotriva lui Mir-Kasa, de exemplu.

— Sau să descopere baghetele mari.

— Precis. Când trebuie să aibă loc acest război?

— În cea de-a două zi a următoarei decade.

Baxter făcu o grimasă. Nu mai erau decât şapte zile. O săptămână nu era deloc de ajuns pentru a pregăti totul, chiar dacă începeau imediat. Şi n-o puteau face. Dar nici nu puteau aştepta cu braţele încrucişate.

— Prietene, îi zise el lui Bryg-Noz, cunoşti planurile noastre de război. Primul Războinic de aici la fel. Trebuie să vă întâlniţi imediat şi să începeţi să alegeţi nişte oameni pentru poziţiile-cheie. Vom declanşa atacul nostru în ziua războiului lor împotriva Turnului Boului. Descotorosiţi de o sută de războinici ai Şarpelui, vom avea o sarcină mai uşoară.

— Însă… Bine! Foarte bine. Dar dacă Primul Războinic este surprins…

— Ştiu. Îşi va pierde postul. Însă nu va fi aşa. Cel puţin nu din partea singurei căpetenii de care trebuie să ne temem, Ye-Jaza. Eu îi voi da de lucru!

— Îi vei da de lucru, repetă Bryg-Noz. Îmi pari mult mai încrezut, aşa deodată…

— Şi sunt… mai mult sau mai puţin. Însă chiar dacă nu eram… Vrei să ne asumăm riscul să găsim balconul Turnului Şarpelui ocupat de oamenii lui Nris-Pol, toţi înarmaţi cu baghete mari?

Bryg-Noz nu fu nevoit să răspundă. Cei doi bărbaţi se aşezară pentru a trasa planurile bătăliei. Baxter îi trimise de asemenea un bileţel lui Ye-Jaza, invitând-o să cineze la el. Aceasta era o abatere îndrăzneaţă de la eticheta Turnului Leopardului, însă ştia că, dacă ea acceptă, cel mai greu lucru va fi făcut.

Ea acceptă. Baxter uită de planurile sale de război pentru a pregăti febril primirea. Cina, vinurile, decorul, propria sa ţinută (doar un şort şi nişte cizme), alese totul pentru a crea cea mai destinsă şi mai erotică atmosferă care putea fi închipuită.

Atât de bine, încât era destul de sigur pe sine când Ye-Jaza sosi în seara următoare. Era strălucitoare. Rochia sa era confecţionată dintr-o multitudine de franjuri mărunte care se încreţeau la fiecare pas, negre şi roşii şi diadema din argint. Nu mai tremura toată, însă el o simţi încordată când o luă de mână pentru a o conduce la masă.

Ea nu-l scăpă din ochi pe Baxter în timp ce servitorii mergeau încolo şi încoace, aducând felurile fine de mâncare şi vinurile. Din când în când îşi trecea vârful limbii peste buze. Bău repede trei pahare de vin, aproape fără să se atingă de farfuria sa. Părea să facă aceasta intenţionat şi Baxter înţelegea că ea ştia ce plănuia el. Singura întrebare era… Ce credea ea despre aceasta?

Un minut mai târziu Baxter află. Punându-şi jos paharul, ea îl privi, cu un zâmbet straniu.

— Ştiu ce vrei, Baxter-Liza. Nu ştiu dacă vreau şi eu. Însă doresc să-mi păstrez mintea limpede pentru a mă hotărî. Nu voi mai bea. Însă vei veni lângă mine, Baxter-Liza şi vei încerca să mă iei.

Cu siguranţă nu era cea mai călduroasă invitaţie pe care o primise vreodată de la o femeie. Însă totuşi inima îi tresări. Şansa i se oferea. De el depindea să profite cât mai bine.

Se ridicară concomitent şi se îndepărtară de masă. Baxter întinse braţele şi Ye-Jaza avansă lent, ca şi cealaltă dată. Când el o cuprinse, îşi încolăci braţele în jurul gâtului. Se agăţă de el cu o forţă surprinzătoare, de parcă ar fi avut nevoie de o susţinere decât din pasiune.

O mângâie pe spate, strecurând vârfurile degetelor printre franjuri. Îi simţi pielea goală, netedă, caldă, tare. Auzi un geamăt scurt. Mâinile sale coborâră mai jos, către rotunjimile cărnoase. Ea gemu din nou şi strânse convulsiv braţele.

El înclină capul şi începu s-o sărute. Mai întâi un sărut cast pe frunte, apoi pe ochi, vârful nasului (pe care-l avea destul de mare), obraji, gât şi, în sfârşit, buzele.

Acestea erau uscate şi rămaseră un moment strânse. În sfârşit, se întredeschiseră şi, după o ezitare, se desfăcură în arzătoare petale umede, care păreau să vrea să-l înghită pe Baxter. Limba sa ţâşni şi o mângâie pe a lui. Îi văzu ochii dându-i-se peste cap şi închizându-se; se temu o clipă că îşi va pierde cunoştinţa. Timp de o veşnicie, i se păru, ea rămase aşa, palidă, tremurândă, abia respirând. Şi apoi mâinile sale se înviorară şi nu-l mai respinseră. Le apucară pe ale lui Baxter şi le conduseră pe abdomenul său, pe sâni, printre franjuri.

Avea nişte sâni de fetiţă, atât prin mărime cât şi prin consistenţă. Baxter simţi în căuşul palmelor sale mameloanele ridicându-se şi întărindu-se. Se întrebă confuz oare ce culoare aveau.

Mâinile lui Ye-Jaza se puseră din nou în mişcare, alunecară pe umerii lui Baxter, de-a lungul spinării şi îl strânseră şi mai puternic. El înţelese atunci că depăşise ultimul obstacol. Ye-Jaza asculta acum chemarea corpului său, un corp care aştepta cu nerăbdare să fie transformat.

Baxter auzea de asemenea chemarea propriului său corp, prin urmare o ridică în braţe, sărutând-o pe buze. Era şi mai uşoară decât îşi închipuise. O duse fără efort în dormitor şi o puse pe pat. Apoi se întoarse pentru a-şi scoate şortul şi cizmele.

Se temea un pic că această pauză o va face să-şi schimbe părerea. Dar se înşelase. Când se întoarse spre ea, gol, cu membrul ridicat ca un bompres, ea nu se mişcă. Ochii i se rotunjiră văzând acest membru vanitos. Dar în privirea sa nu era nici teamă, nici ezitare. Ye-Jaza părea să se fi retras într-o lume personală, dincolo de orice rezistenţă… dar poate şi dincolo de orice reacţie.

Baxter se lungi lângă ea. Îşi reluă mângâierile, zăbovi îndelung asupra sânilor şi îi simţi respiraţia accelerându-se. Apoi mâinile sale alunecară repede pe abdomenul plat, pentru a se strecura între coapse. Ea îşi desfăcu încet picioarele şi fu scuturată de un frison îndelungat. Nu un orgasm, nu încă. Doar reacţia la nişte senzaţii noi, de necontrolat, depăşind tot ceea ce-şi imaginase mintea sa şi simţise corpul său până acum.

Încet, treptat, Baxter dădu la o parte franjurile, până când ea rămase la fel de goală ca el. Ye-Jaza îşi coborî privirea asupra corpului ei dezgolit, un pic surprinsă să se vadă astfel, însă nu zise nimic şi nu se încordă. Scuturând din cap, lăsă să-i scape un strigăt scurt. Blăniţa sa umedă era atât de neagră, încât părea aproape albastră. Baxter observă că mameloanele umflate, în erecţie, erau de un superb maron ciocolatiu.

Ye-Jaza gâfâia acum de dorinţă şi nu scăpa din ochi membrul mândru al lui Baxter, de parcă ar fi vrut să-l atragă în ea doar prin forţa acestei priviri. El nu mai aşteptă mult. Ridicându-se pe ambele braţe, ocupă poziţia, cu mare grijă, deoarece ştia că ea nu va putea sau nu va dori să-l ajute. Şi apoi, în timp ce ea îşi desfăcea instinctiv coapsele, alunecă înăuntru.

Simţi o uşoară rezistenţă şi împinse cu delicateţe. Atunci totul cedă şi el se scufundă deodată. Ea scoase un strigăt, cu o voce ascuţită, însă imediat umiditatea sa caldă se strânse în jurul lui, atât de brusc, încât fu rândul lui Baxter să lase să-i scape un strigăt. Ştia că ar trebui să se reţină cât mai mult cu putinţă în ea, deoarece orgasmul său avea să se lase mult aşteptat, prima dată. Însă a şti şi a face erau două lucruri diferite. Foarte diferite, în timp ce ea se contorsiona sub el şi îl cuprindea cu braţele şi părţile cele mai intime ale corpului său.

I se păru că se scurse o veşnicie până când tânăra reacţionă în cele din urmă. Dar această reacţie fu de o violenţă îngrozitoare. Ye-Jaza hohotea de plâns, urla, zgâria, se ridica, tresărea, se răsucea în toate părţile. Odată cu ultima contracţie înnebunitoare a vaginului său, ochii i se dădură peste cap şi îşi pierdu cunoştinţa. De parcă în treizeci de ani de virginitate se acumulase o cantitate fantastică de energie, gata să fie eliberată într-o singură clipă.

Însă dacă Ye-Jaza îşi eliberase toată energia, ea o recuperă repede. Şi găsi chiar mai multă decât ar fi crezut vreodată posibil. Trei zile întregi trecură înainte ca ea să părăsească apartamentele lui Baxter. În acest moment erau amândoi la capătul puterilor şi nu se prea ţineau pe picioare. Lui Ye-Jaza nu-i trebui decât o singură experienţă pentru a deveni sclava amorului. În special, sclava amorului lui Baxter.

Bărbatul îşi îndeplinise în mod strălucit cea mai importantă parte a misiunii sale. Ye-Jaza rămase la fel de mândră şi încăpăţânată faţă de toată lumea. Însă nu mai era decât argilă în mâinile lui Baxter. Şi îşi dădu acordul la războiul împotriva Turnului Şarpelui.