26      

— De ce se uită toată lumea la mine? a spus Wayne.

— E o reacţie naturală, a răspuns Marasi.

Îşi ţinea arma îndreptată spre Edwarn, la fel ca MeLaan. Wax a mers cu atenţie până la podium. Arată ca sala tronului, s-a gândit el, absent. Ceilalţi se luaseră după el; le-a făcut semn să rămână în spate.

— Mergeţi pe direcţia asta centrală, drept spre podium, le-a ordonat. E o gaură de fiecare parte. Vedeţi dala aia uşor adâncită de-acolo? O să facă o coasă să cadă din tavan.

— De unde ştie? a întrebat Steris.

Ea încă ţinea în mână caietul de liste.

— Wax are o afinitate naturală pentru lucrurile care omoară oameni. Toată lumea încă se uită la mine. Rugină, credeţi că am intrat cumva aici şi-am reuşit să şutesc chestia aia nenorocită?

— Nu, a spus Marasi. Dar cineva a făcut-o. ReLuur?

— Nu, a spus Wax, aplecându-se ca să privească bucăţile de sticlă de pe treptele care duceau la piedestal. Sticla asta a căzut aici de mult, praful a avut timp să se aşeze peste ea.

Kandra nu putea să treacă de coridorul de-afară. Se găseau prea multe capcane neactivate, iar cele activate aveau cadavre lângă ele.

Probabil kandra făcuse pozele şi se întorsese acasă ca să ia mai mulţi de-ai lui şi să formeze o expediţie. Kandra erau nemuritori; n-avea niciun sens să se grăbească să intre în templu. Ar fi plănuit să petreacă ani de zile studiind templul şi învăţându-i secretele.

Atunci cine?

Telsin a trecut de el, ducându-se la podium. Sticla spartă îi scrâşnea sub picioare, iar Wax a văzut-o cum se opreşte la piedestal, privindu-l uluită.

— Cum? a murmurat ea.

MeLaan a scuturat din cap.

— Ce-ai face tu dacă ai fi furat chestia asta în secret? Ai lăsa locul cu toate uşile deschise, ca să le spui tuturor că ai furat brăţările sau ai reactiva capcanele şi-ai pleca?

Nu, s-a gândit Wax. Era improbabil ca cineva să reactiveze capcanele. S-a uitat la unchiul său, care – cu pipa în mână – privea podiumul cu furie. Şi el era surprins.

Sau se prefăcea? Oare totul fusese o înscenare – luase Brăţările, iar acum voia doar să-l deruteze pe Wax? Acesta a şters praful de pe o bucată de sticlă, apoi a aruncat-o şi-a ridicat una mai mare, una dintre bucăţile de colţ. Wax a privit-o îndeaproape, apoi a luat o altă bucată şi-a pus-o lângă ea.

— Ce dezamăgire! a exclamat Edwarn.

Părea cu adevărat tulburat.

Nu a fost el, s-a gândit Wax, ridicând unul dintre ciucurii mantiei sale de ceaţă şi ajutându-se de acesta ca să măsoare lungimea bucăţii de sticlă. Nu, asta e o chestie făcută acum multă vreme...

S-a ridicat, în vreme ce vocile celorlalţi deveneau un bâzâit îndepărtat; se uita la locul în care ar fi trebuit să se afle Brăţările Doliului. Era un piedestal mic, acoperit de catifea, parcă îngheţat în timp.

— Bănuiesc că asta e, atunci, a spus Edwarn. E vremea să punem capăt chestiei ăsteia.

Wax s-a întors, scoţându-şi arma. A îndreptat-o nu spre Edwarn, ci spre soră-sa.

Ea s-a uitat la el, cu mâna în buzunar. Apoi a scos uşor o armă. De unde o luase? Nu putea s-o simtă. Era din aluminiu.

— Telsin! a spus Wax cu vocea răguşită.

Edwarn n-ar fi venit acolo fără să aibă un informator. Ea trebuia să fie. Rugină!

— Îmi pare rău, Waxillium, a zis ea.

— Nu face asta! a strigat el, ezitând.

Dar a ezitat prea mult. Ea şi-a ridicat arma.

El a tras, ea a făcut la fel. Glonţul lui a ocolit-o, Împins de Allomanţie. Dar al ei – cel din aluminiu – l-a lovit tocmai sub gât.

Marasi s-a mişcat chiar înainte să aibă timp să gândească. Puşca ei se afla deja în poziţie şi a tras în Suit. Orice s-ar fi întâmplat, nu strica dacă-l omorau şi pe el.

Din păcate, şi glonţul ei a fost deviat. Apoi arma i-a sărit din mâini. Suit i-a zâmbit, cu o faţă neîngrijorată, care nu făcea decât să-i stârnească furia.

Pe piedestal, Waxillium s-a dat înapoi. Fusese lovit chiar sub claviculă. A încercat să rămână în picioare, dar Telsin l-a mai împuşcat o dată, de data asta, în abdomen. Waxillium s-a prăbuşit şi s-a prăvălit pe scări, gemând.

Edwarn era Allomant.

Telsin făcea parte din Set.

Marasi a reacţionat înainte să ştie ce face. Wayne a sărit la Suit, dar Suit a primit loviturile de bastoane fără să se mişte, apoi şi-a folosit propriul baston – cel înfăşurat în metal – ca să-l Împingă în Wayne.

Wayne a fost azvârlit spre Marasi, iar bastoanele i-au căzut la podea. A gemut, izbindu-se de pardoseală tocmai când Marasi încerca să sară spre Suit. Poate că, dacă l-ar fi prins într-o bulă, Wayne ar fi putut să...

Dar rezervele ei de metal dispăruseră. Wayne s-a împleticit în urma ei, părând la fel de confuz. Telsin aruncase ceva între ei.

Un mic cub de metal. O altă grenadă Allomantă. Era şi ea un Allomant. I-a aruncat lui Suit o pungă.

Wayne şi-a revenit din uimire, sărind iarăşi la Edwarn. Dar bărbatul a Împins câteva monede. Wayne a înjurat, tresărind în aer când a simţit monedele străpungându-i trupul. Marasi l-a privit îngrozită şi cineva a ţipat în apropiere.

Şoc. Nu. N-avea să se lase speriată. S-a aruncat asupra lui Suit, deşi el a împins-o uşor într-o parte. S-a prins, pentru o clipă, de cămaşa lui, dar apoi i-au alunecat degetele. În cădere, s-a lovit cu capul de pietrele podelei.

Ameţită, a putut să-l vadă pe Waxillium ridicându-se în picioare. Se împleticea, sângerând, şi Telsin a tras din nou. Apoi a atacat... sau nu, nu s-a dus spre uşă sau spre Suit. S-a dus într-o altă parte a camerei, departe de toţi. Singurul lucru în direcţia aia era un ungher... avea să fie prins.

Podeaua a căzut, aruncându-l pe Waxillium într-o groapă.

În apropiere, Wayne s-a ridicat şi el în picioare.

— Ţine-l jos! a ţipat Suit, Împingând monede în Wayne.

Telsin, de pe podium, a tras în Wayne. Nu ţintea foarte bine, dar a reuşit, împreună cu Edwarn, să-l lovească de câteva ori.

Asta nu l-a culcat la pământ, n-ar fi putut, atât timp cât purta metalmintea aia de aur. Le-a adresat un gest vulgar şi-a fugit pe uşă, vindecându-se chiar în timp ce-l loveau.

Suit a mârâit, şi arma lui Telsin a rămas fără gloanţe. Marasi a încercat să-l prindă pe Suit de picioare şi, poate, să-l împiedice, dar el a lovit-o cu piciorul în piept. Ea a gemut, rămânând fără aer. Suit şi-a pus piciorul pe gâtul ei.

— Wayne! a ţipat Suit. Vino încoace, sau o să-i omor pe ceilalţi!

Nu s-a auzit niciun răspuns. Wayne încercase să scape pe hol. Bine. Nu-i abandona; şi-a dat seama că ar fi avut şanse mai mari dacă ar fi scăpat.

— O s-o fac! a spus Suit. O s-o omor!

— Crezi că-i pasă de asta? a întrebat Telsin.

— Sincer, nu pot să-mi dau seama în cazul lui, a răspuns Suit.

A aşteptat câteva clipe să vadă dacă Wayne răspunde, apoi a oftat, luându-şi piciorul de pe gâtul lui Marasi.

Ameţită, încă neputând să respire, Marasi a analizat situaţia. MeLaan se zbătea pe podea. Când se întâmplase chestia asta? Allik şi Steris priveau totul înmărmuriţi. Toate astea se petrecuseră în câteva secunde. Cu câţiva ani în urmă, Marasi ar fi fost şi ea ca ei, uluită, confuză. Acum era impresionată că reuşise totuşi să reacţioneze pe cât de repede o făcuse.

Dar nu învăţase destule. Edwarn a ridicat puşca, îndreptând-o spre ea.

— Ridică-te, a zis, făcându-i semn cu arma să se ducă lângă Steris şi Allik, ca să poată sta cu ochii pe toţi deodată.

S-a gândit dacă să încerce ceva, dar ce? Rezervele de metal îi dispăruseră şi abia atunci îşi dădea seama de importanţa a ce se întâmplase. Waxillium poate sângera de moarte în fundul gropii. Wayne scăpase, dar nu mai avea aliaj fuzibil. MeLaan era doborâtă.

Trebuia să facă ea, însăşi ceva.

— Te rog, a spus Allik agitat şi prinzând-o de braţ când a venit lângă ei. Te rog.

Se simţea îngrozit, dar nu era vina lui. Îl văzuse pe Waxillium, bărbatul pe care-l adora, fiind doborât şi acum era iarăşi pe mâinile lui Suit. Steris a privit-o pe Telsin.

Waxillium înţelesese, dar prea greu. Nu o percheziţionase şi a ezitat înainte să tragă. Cu toată inteligenţa lui, Waxillium nu gândea bine în preajma lui Suit şi Telsin. Mereu fusese orb în privinţa lor.

„Nu că tu te-ai descurcat mai bine”, s-a gândit Marasi.

Telsin a coborât calmă treptele, ţinând arma îndreptată în faţă.

— Am cam făcut-o de mântuială.

— De mântuială? a întrebat Suit. Am crezut c-a mers bine.

— L-am lăsat pe Waxillium să scape.

— L-ai împuşcat de trei ori, a spus Edwarn. E ca şi mort.

— Şi o să crezi fără să te convingi? a întrebat Telsin.

Edwarn a oftat.

— Nu.

Telsin a încuviinţat, cu o expresie calmă, apoi a scos un cuţit din buzunar şi l-a înfipt în MeLaan; Steris a ţipat, făcând un pas în faţă.

— Ce i-ai făcut? a întrebat Marasi.

Nu i-au răspuns, dar Marasi bănuia ce se întâmplase. Erau lichide care, când le injectai într-o kandra, o imobilizau şi o făceau să-şi piardă forma. Era o chestiune temporară, dar Marasi şi-a dat seama că Telsin folosise un lichid din acela pe MeLaan cât fusese ea ocupată cu Suit. Cu braţele sucite, cu picioarele rupte, scheletul kandrei nu-i permisese să se opună.

Telsin a pipăit prin corpul ei vreme de câteva clipe şi a scos o ţepuşă. A băgat-o în buzunar şi a continuat să caute. Suit s-a dus la Marasi şi, prin cămaşa lui sfâşiată, Marasi a putut săvadă o bucată de metal ieşindu-i dintre două coaste. Nu era o ţepuşă mare, ca cea a lui Ochi-de-fier. Era ceva mai subtil.

Nu doar că experimentaseră cu Hemalurgie, dar folosiseră ţepuşele ca să-şi dea lor înşişi puteri.

Telsin a scos şi a doua ţepuşă din biata MeLaan şi-a băgat-o tot în buzunar. Kandra s-a topit, o grămadă de carne verde-maronie şi muşchi care nu se mai putea susţine de nimic, i se scurgea prin haine, lăsându-i oasele şi craniul din cristal verde să privească cu ochi goi spre tavan.

Telsin a arătat înspre groapa unde căzuse Waxillium.

— Du-te după el, a zis.

— Eu? a întrebat Suit. Putem să aşteptăm pe...

— Nu mai aşteptăm, a spus Telsin. Tu-l ştii cel mai bine. Vânează-l. E încă viu. Am văzut roci care sunt mai puţin rezistente decât frate-miu.

Suit a oftat din nou, dar de data asta a încuviinţat, făcând schimb de arme cu ea şi luând de la Telsin pistolul de aluminiu, pe care l-a încărcat. S-a dus spre groapă. Marasi s-a uitat la Telsin, care supraveghea rămăşiţele lui MeLaan cu puşca în mână.

S-o atace? Suit o asculta. Nu era doar un membru al Set; avea un grad mai înalt decât unchiul lui Wax. Şi era, evident, Allomantă. Felul în care folosise grenada o dovedea.

Suit a coborât în groapă, folosind o funie. La câteva secunde, Marasi a auzit paşi venind de-afară şi, în curând, un şir întreg de soldaţi în uniformă au dat buzna în cameră.

— Ăla scund, a exclamat Telsin pe un ton imperios. Wayne. Aţi trecut de el?

— Doamnă? au întrebat soldaţii. Nu, nu l-am văzut.

— La dracu’! a exclamat Telsin. Unde s-a dus şobolanul ăla? Am nevoie de toţi oamenii disponibili să caute pe holuri şi pe platforma de-afară. E extrem de periculos, mai ales dacă mai are o fiolă de aliaj fuzibil.

Marasi s-a întors spre Steris, care era încă buimacă; se uita cu ochi mari la gaura din podea în care căzuse Waxillium. Allik o ţinea pe Marasi de braţ; ochii abia dacă i se mai vedeau în spatele măştii.

— O să evadăm, le-a şoptit ea.

Cumva.