[„S-A-NTÂMPLAT ÎN VREMEA MEA...“]

S-a-ntâmplat în vremea mea ca Domniţa Mărioara lui Bogdan Vodă, D-zeu să-l ierte!, să facă prunc la 15 ani – şi se mira lumea de aşa Domniţă tânără să facă prunc aşa frumos. Şi zicea unii din nărod că să se fi coborât duhul sfânt în chip de porumb asupra ei şi c-a fi născut cumva pe mesia jidovilor, uciză-l toaca! Da eu ştiu acu cum a fost ş-a fost, ş-o ştie şi şuchetul de popă Onufrei, bată-l D-zeu, că mai bine nu i-oi zice. Altfel a fost, zic eu, dascălul Damian, şi de duh sfânt nici vorbă. Eu gândesc, cu mintea mea cea proastă, că duh sfânt nu se coboară aşa, cu una cu două, măcar domniţă fie, numai aşa-i nărodul, crede câte i se spune şi nu judecă dar noi, boierii, care suntem, din mila Domnului, cei cari trebuie s-avem minte mai multă, ca s-ajungă şi pentru nărod – iaca c-o spun cu ruşine că şi din noi mulţi or crezut aşa lucru fără samă şi s-o făcut spaimă mare şi burzuluială la curtea lui Bogdan Vodă de Messia jidovăsc. Da eu am scris dirept şi moldoveneşte ceea ce ştiu eu, c-acu doi ochi am şi cât poate vedea om pământean cu doi ochi am văzut şi eu şi m-am socotit că, Doamne, ce proastă-i lumea de crede aşa lucru dişanţ. Da ce să spui, pe vremea mea cine te-ngăduia să spui dirept, că era lumea hitleşugoasă şi erau rău om Bogdan Vodă, D-zeu să-l ierte... Îmi mâncam capu de spuneam. Dar acu, venind de la târg din Hârlău, meream cu sania pe drumul de ţară şi luna juca prin năuri... şi mi s-a făcut aşa deodată parec-aş fi mers la Suceava şi parecă eram tânăr şi mi-or venit în minte câte toate din tinereţea cea deşartă – şi cum am venit acasă mi-a deschis poarta Buzdugan mazilul, care s-a-ntâmplat să fie la mine. Ne-am pus la o vorbă la un pahar de vin şi ne-am adus aminte de toate celea. Veni vorba despre Marioara doamna şi despre prunc şi zise el că tot n-a fost mesia jidovăsc.