{1} Pe gratis, fiind în contul editorului.

{2} Nu-mi mulțumiți, oricum eu îmi încasez în întregime drepturile de autor pentru cele două părți.

{3} Ceea ce e un fel de a spune, pentru că eu nu sunt servitorul nimănui.

{4} Nu știu dacă-o să fiți de acord cu mine, susceptibili cum sunteți, dar cred că individul care e capabil să se exprime astfel își stăpânește pe deplin meseria.

{5} Bérurier a vrut probabil să exclame „ce chestie!” Nota (de plată) a traducătorului.

{6} Se poate spune și nepricopsit, cu toate că această ultimă expresie nu prea mai e folosită.

{7} Mareșalul francez Grouchy nu a putut împiedica, la Waterloo, joncțiunea armatelor generalului Wellington și a mareșalului prusac Blucher. (n.tr.).

{8} Am scris, „ah well” în loc de „ah, bine”, ca să vă reamintesc că această discuție se poartă în rosbif.

{9} Idem.

{10} Lăsați, sunt unii pe care asta-i impresionează. S.-A.

{11} Un ilustru cititor mi-a scris recent, reproșându-mi referirile la actualitatea imediată. „Trebuie să vă gândiți la viitor”, îmi spunea el în principal. „Multe dintre personajele sau faptele pe care le citați vor fi necunoscute viitorilor dumneavoastră cititori”. Sunt măgulit de observație și îi mulțumesc pentru ea, dar cum scriu de azi pe mâine, fără ideea posterității, continuu să-mi aliniez literatura la cea din „France-Soir”.

{12} În Elveția, ca și în multe provincii, franceze, se folosește „cină” în loc de „prânz”.

{13} După cum indică și numele, „Le Monde” acoperă totalitatea planetei. Și, din pricina literelor titlului, majoritatea străinilor îl iau drept un ziar german.

{14} Bunicul reginei Bukabuna era congolez.

{15} În engleză, food înseamnă mâncare.

{16} Cornac – conducător de elefanți. (N.tr.).

{17} Nu fac decât să împing spre extravaganță Imaculata Contracepție a prietenului meu Pierre Dac, căruia țin să-i aduc, în acest subsol de pagină, nedemn de el, o fărâmă din omagiul pe care-l merită.

{18} Să nu uităm că în Arhipelagul Mitocanilor au portofele din piele de șopârlă să-și pună și-n cap.

{19} Consider că e necesar să dau cititorilor câteva lămuriri în legătură cu respectiva salutare a alergătorului. Chibriturile constituind, la mitocani, o marfă extrem de rară, guvernul mitocan a declarat că nu va fi folosit decât unul pe zi, pentru a aprinde o torță pe care un alergător de cursă lungă o poartă din casă-n casă (ca să le dea foc). El e încurajat de populația insulelor, care-l salută cu voioșie. Meseria e bine plătită, dar foarte grea, ba chiar periculoasă, deoarece atunci când purtătorul de foc ratează un chibrit, e imediat decapitat.

{20} Am vrut să subliniez ceva, dar nu-mi mai aduc aminte ce anume, scuzați-mă.

{21} La mitocani nu se folosesc tacâmuri, se halește cu degetele. O masă de șase sute de degete reprezintă deci șaizeci de persoane.

{22} Linotipistul ori a depus o plângere la sindicat, ori a făcut ravagii printre legătorese.

{23} Păcat, erau trei capitole! San-Antonio.

{24} Probabil conjunctivită.

{25} Grasul a vrut să spună „supuși”.

{26} Cei mai sângeroși din tot Arhipelagul Mitocanilor și, de asemenea, cei care au dantura cea mai bună, din moment ce își mănâncă soacrele în ziua nunții lor de argint.

{27} Așa pare mai veridic.

{28} Am obiceiul să spun lucrurilor pe nume și să scriu un c... căcat, dar cum e ditamai grămada în același paragraf, o dau pe franc-masoanele puncte de suspensie, ca să nu vă șochez... Căci sunteți niște c...

{29} Nu încercați să înțelegeți, asta am făcut-o numai pentru mine. E o primă pentru bătut câmpii. Editorul meu îmi permite una la fiecare carte, dar mi-o taie din borderou.

{30} Arma albă e preferata oamenilor de culoare.

{31} După 48 de ore de studiere aprofundată a dialecticii béruriene, consiliul de redacție a decis că această expresie înseamnă lepădătură.

{32} Tot pentru a crea o atmosferă britănească. Toată lumea știe ce-nseamnă și asta-mi anglicizează textul.

{33} Simplă conștiinciozitate profesională a reginei, care a semnat cu societatea OMO un contract prin care se angaja să graveze pe frontispiciul palatului ei următorul slogan: „Într-o bună zi, datorită detergentului OMO, poporul mitocan va fi alb ca zăpada”.

{34} Pe care eu, unul, o prefer celei a Legiunii de Onoare.

{35} Scurtimea acestui ultim capitol mă face să am scrupule în a-l intitula capitolul șase, cum aș fi avut totuși tot dreptul s-o fac. Îndrăznesc să sper că cititorii mei vor ști să aprecieze această nouă dovadă a conștiinței mele profesionale.

{36} Eu, unul, îi spun „my dear”.

{37} Dar așteptate.

{38} Ziua de naștere a comisarului San-Antonio.