• EPILOG

După cincisprezece ore de somn binefăcător, ne trezim proaspeți și bine dispuși și la Milano.

În timp ce soileam, totul a reintrat în ordine. Barnaby și-a recuperat instrumentele și poliția elvețiană a pus mâna pe Naudenavede, împreună cu asistenta lui și prețioasa lor pradă. Prestidigitatorul trăsese la un hotel din Vevey. Se înscrisese sub un nume fals. Dar se trădase într-un moment de neatenție, făcând să dispară bandajul ortopedic al recepționerului.

Mergem să ne luăm rămas bun de la Barnaby. Bem șampanie, ne felicităm reciproc. Nu încearcă să ne rețină. E conștient că un circ cu gabori nu e o chestie serioasă!

Ne spune doar că va angaja pe cineva care să ne înlocuiască și ca să-l înlocuiască pe Naudenavede. Béru îi cere permisiunea de a lua cu el tigrul bengalez (pe care pretinde că l-a găsit) și Barnaby acceptă, în schimbul unei modeste despăgubiri de opt sute de mii de franci. Toate economiile Grasului.

Bulimicul nu-și mai încape-n piele de fericire, cu pisoiașul lui tărcat.

— Ce surprinsă o să fie Berta, oftează el. Sper că n-o să-i facă prea multe mizerii!

— Tot n-ai găsit un nume pentru mârtan? îl întreb eu, arătând spre tigru.

— Ba da, zice el. O să-i spun Clemenceau.