Romulus Bărbulescu

&

George Anania

DOANDO

„AŞTEPTAU CEVA, CA O AMENINŢARE IMINENTĂ. APOI DIN VÂRFURILE ANTENELOR CARE SE DISTINGEAU LUCIND ALB PE CĂRBUNELE CERULUI, ŢÂŞNIRĂ FLĂCĂRI ENORME. JERBELE, FLUTURÂND BEZMETICE, SE MICŞORAU ŞI SE LUNGEAU, ŞERPI ÎNTĂRÂTAŢI CARE  MUŞCAU ÎNTUNERICUL DINTRE STELE. NU ERA NIMIC TRIUMFĂTOR ÎN ACEST JOC AL FLĂCĂRILOR, SPAIMA RUPEA ZĂGAZURILE CONŞTIINŢEI, REVĂRSATĂ CA O CASCADĂ ÎN SUFLET, ADUCÂND SCLIPIRI ÎNGHEŢATE ÎN PUPILE, CRISPÂND DEGETELE PE OBIECTE. DOANDO UCIDEA O PLANETĂ, ÎNVĂLUIND-O ÎN PĂLĂLAIA GAZELOR INCANDESCENTE DIN PÂNTECELE EI, APOI O FĂRÂMIŢĂ MĂRUNT, O TRANSFORMĂ ÎNTR-UN BULGĂRE ROŞU ŞI ALB.”

ÎMBINÂND ANALIZA PSIHOLOGICĂ ŞI SUSPANSUL CU MEDITAŢIA GRAVĂ ASUPRA ROSTURILOR OMULUI ÎN UNIVERS, ACŢIUNEA ROMANULUI „DOANDO” PARE DESPRINSĂ DINTR-UN TULBURĂTOR MIT CONTEMPORAN. AUTOR AL MULTOR CĂRŢI DE MARE SUCCES, CUNOSCUTUL CUPLU LITERAR A FOST DISTINS CU PREMIUL EUROPEAN DE NOTORIETATE LE EUROCON (FRANŢA 1990)

Ergo vivida vis animi pervicit, et extra

Processit longe flammantia moenia mundi

Atque omne immensum peragravit mente animoque

Unde refert nobis victor quid possit oriri…

LUCRETIUS – De rerum natura

Aşadar forţa vie a raţiunii a învins

şi a mers departe înainte,

dincolo de zidurile aprinse ale lumii

şi a străbătut întreg nesfârşitul

cu mintea şi cu judecata,

de unde ne aduce victorioasă

tot ceea ce se poate naşte…

LUCREŢIU – Despre natura lucrurilor