{1} Le cloître – numele înseamnă: „mănăstirea”.

{2} Jocul de whist – joc de cărţi, de provenienţă engleză, care se joacă în echipe adversare – doi contra doi; whistul şi bostonul se jucau mult în vremea Restauraţiei şi a monarhiei din iulie, constituind una dintre nenumăratele forme ale „modelor” aduse din Anglia; preoţii, după cum se vede, jucau şi ei.

{3} Restauraţia – epoca dintre 1814 şi 1830, timp în care, cu ajutorul armatelor străine, a avut loc în Franţa restaurarea dinastiei Bourbonilor.

{4} Hoc erat in votis – în limba latină: „Aceasta îmi e dorinţa”; expresia se găseşte într-o satiră a poetului latin Horaţiu (II, 6, 1) şi se referă la dorinţa cea mai puternică a cuiva.

{5} Vicar… canonic – grade eclesiastice din biserica catolică; vicarul este supleantul preotului parohial; „marele vicar” sau „vicarul general” este locţiitorul episcopului; canonicul este membru al consiliului episcopal.

{6} Banda neagră – asociaţie de speculanţi constituită după revoluţia din 1789—1794; membrii ei cumpărau mai ales castele pentru a le dărâma şi a vinde materialele şi mobilierul.

{7} Dulapuri de Boulle – mobilă ce poartă numele sculptorului-tâmplar André-Charles Boulle (1642—1732), care încrusta în lemn fire de aramă şi de baga.

{8} Un bătrân oratorian – oratorienii erau membrii unei congregaţii religioase fundate la Roma în secolul al XVI-lea; printre ei se aflau mulţi erudiţi.

{9} Covorul Aubusson – printre manufacturile franceze cu faimă, unde se lucrau covoare şi tapiţerii, era şi cea de la Aubusson, capitala arondismentului Creuse.

{10} La Quotidienne – Cotidianul, (sau mai curând Cotidiana) era una dintre gazetele cele mai conservatoare din timpul Restauraţiei.

{11} Badebec – în capitolul III al cărţii a II-a (Pantagruel) din romanul satiric al lui Rabelais, Gargantua şi Pantagruel, uriaşul Gargantua nu ştie dacă să se bucure de naşterea fiului său Pantagruel sau să se întristeze de moartea soţiei sale Badebec (al cărei nume însemna în mai multe dialecte din Franţa: gură-cască, hahaleră).

{12} O Sfântă Fecioară de Valentin… un Crist de Lebrun – tablouri de pictori francezi cunoscuţi. Valentin de Boulogne a trăit între 1591 şi 1634, iar Lebrun (Charles) (1619—1690) a decorat palatul din Versailles.

{13} Ergo – în limba latină: „deci” „aşadar”; cuvânt cu care se încheia un raţionament.

{14} Un Sixtus al V-lea – Sixtus al V-lea a fost papă între 1585 şi 1590; fusese ales de cardinali fiindcă părea bolnav pe moarte; o dată papă, el îşi regăsi însă vigoarea, depunând toate strădaniile pentru reorganizarea ordinelor religioase.

{15} Părerile lor personale despre politică, religie şi literatură – după cum se vede mai jos, părerile celor două personaje sunt foarte departe de realităţi: Napoleon I a murit în 1821, Ludovic al XVII-lea era mort din 1795, cele două Camere (din care una aristocratică) nu ameninţau clerul, iar în timpul Revoluţiei nu muriseră pe eşafod mai mult de câteva mii de oameni.

{16} În fundul Tebaidelor – Tebaida era o regiune a vechiului Egipt, în care s-au retras primii sihaştri creştini.

{17} Sistemul de cognomologie al lui Sterne – scriitorul englez Laurence Sterne (1713—1768), autor mult apreciat de Balzac pentru ironia lui, dezvolta caracterele personajelor sale pe baza preferinţelor, apucăturilor, numelor acestora.

{18} La nouvelle Héloïse – roman sentimental de J.-J. Rousseau (1761); eroina, Julie, e o „nouă Heloiză” prin dragostea ei statornică şi curată pentru tânărul Saint-Preux, dragoste care o aminteşte pe cea a Heloizei din secolul al XII-lea pentru filosoful Abélard.

{19} Oenologie – ştiinţa care se ocupă cu studiul vinului; în limba greacă, oinos – vin.

{20} Acest Fabius în halat şi papuci – aluzie la prodictatorul roman Fabius Cunctator, zis Temporizatorul, care, în secolul al III-lea î.e.n., a ştiut printr-o tactică prudentă să oprească înaintarea lui Hanibal.

{21} „Citta dolente” a fetelor bătrâne – în Divina Comedie a lui Dante, poarta care duce în Infern, loc de suferinţă („citta dolente”), poartă o inscripţie care începe cu cuvintele: „per me si va nella citta dolente” („Prin mine mergi în cetatea durerii”) (Infernul, cântul III).

{22} Consiliul celor zece – consiliu secret al vechii Veneţii, compus din zece aristocraţi care aveau drept de control chiar asupra dogelui.

{23} Sanhedrinul – tribunalul de la Ierusalim al vechilor evrei; prin extensiune: adunare în care se deliberează.

{24} Avocatul liberalilor – în Franţa Restauraţiei, liberalii constituiau principalul partid burghez de opoziţie şi erau  consideraţi duşmani politici ai reprezentanţilor aristocraţiei: şi clerului de la guvern; de aceea, baronul de Listomère nu se putea duce să-l consulte pe avocatul liberalilor decât pe ascuns.

{25} Pair al Franţei – membru al Camerei superioare, în timpul Restauraţiei.

{26} Sub judice – în limba latină: în stare de judecată (expresie juridică).

{27} Acest Ludovic al XI-lea în straie preoţeşti – pentru acţiunile lui calculate, pentru politica lui vicleană, Troubert e comparat cu Ludovic al XI-lea, rege al Franţei între 1461 şi 1483, care a ştiut, prin diverse vicleşuguri, să-şi înfrângă adversarii dinafară şi dinăuntrul ţării şi să ajungă la o autoritate regală deplină.

{28} „Captatio” – termen juridic latinesc referitor la captarea unei moşteniri sau unei donaţii prin manevre perfide; dovedirea unei asemenea situaţii poate duce la anularea testamentului respectiv.

{29} Hildebrand sau… Alexandru al VI-lea – Hildebrand, papă între 1073 şi 1085, sub numele de Grigore al VII-lea, a făcut temută autoritatea papală, umilind la Canosa pe împăratul Germaniei şi luând măsuri de disciplină eclesiastică (celibatul preoţilor catolici etc.); Alexandru al VI-lea (Borgia), papă între 1492 şi 1503, şi-a întărit şi el autoritatea faţă de marii seniori italieni.

{30} Inocenţiu al III-lea – papă între 1198 şi 1216, a fost în conflict cu regele Franţei, Filip-August şi cu regele Angliei, Ioan fără de Ţară; tot el a luat iniţiativa cruciadei a IV-a şi a instigat represiunea împotriva albigejizilor eretici.