{1} Périollas – Balzac îl cunoscuse pe ofiţerul de artilerie Louis-Nicolas Périollas (1785—1859) în familia prietenilor săi Carraud; Périollas îl ajuta la documentarea pentru Scenele din viaţa militară, pe care le avea în planul Comediei.
{2} Pierre Grassou – a apărut pentru prima oară într-o culegere colectivă (Babel, povestiri de diverşi autori) în 1839.
{3} Salonul – expoziţiile periodice de arte plastice ale artiştilor în viaţă au purtat în Franţa numele de „saloane”, deoarece prima dintre ele a avut loc în salonul pătrat al palatului Louvre, în 1667. Până la Revoluţia din secolul al XVIII-lea, nu expuneau decât academicienii şi profesorii Academiei de picturi şi sculptură. Revoluţia a deschis larg porţile pentru un număr mai mare de artişti, iar cea de a doua revoluţie burgheză, din 1830, le-a redeschis din nou larg, după perioada de restricţii a reîntronării Bourbonilor (Restauraţia: 1815—1830). Fiind mai numeroşi, expozanţii nu mai expuneau în „salonul pătrat” ci în galeriile Louvre-ului.
{4} Delacroix şi Ingres – consideraţi ca şefi de şcoli artistice noi, la începutul secolului al XIX-lea, Delacroix şi Ingres se aflau în centrul discuţiilor. Delacroix Eugène (1790—1863), în fruntea pictorilor romantici, prin coloritul său îndrăzneţ; Ingres Dominique (1780—1867), continuator modern al şcolii rafaelice, preconiza puritatea liniei şi perfecţiunea desenului.
{5} Decamps Alexandre-Gabriel – (1803—1860), pictor francez de scene orientale, puternic colorate.
{6} Sigalon Xavier – (1788—1837), picior francez specialist în portrete şi tablouri cu subiecte istorice şi religioase, a avut sarcina să copieze frescele lui Michelangelo din Capela Sixtină.
{7} Géricault Delacroix – tabloul piciorului francez Géricault (1791—1824), reprezentând pe naufragiaţii de pe Medusa (1819), inaugura pictura romantică prin îndrăzneala desenului, strălucirea culorilor şi patetismului expresiilor, – Delacroix (vezi nota 4) a fost influenţat de Géricault, şi trăsăturile romantice se regăsesc în pânza reprezentând masacrul de la Scio (1824).
{8} Deveria – primul dintre fraţii Deveria, Achiue (1800—1857), era cunoscut ca desenator; al doilea, Eugène (1805—1865), a fost pictor de tablouri cu subiecte istorice.
{9} obeliscul din Luxor – obeliscul este un monument îngust şi înalt, cu baza pătrată, de obicei făcut dintr-o singură piatră; obeliscul din faţa templului egiptean din Luxor a fost adus la Paris şi aşezat în Piaţa Concordiei în 1836.
{10} nu se depărta de şevalet – nu lucra tablouri mai mari decât cele care pot sta pe şevalet.
{11} Timeo Danaos et dona ferentes – l. lat., „Mă tem de greci chiar când aduc daruri”. Sunt vorbele rostite de Laocoon în Eneida (11, 49) pentru a-i convinge pe troieni să nu primească în cetate calul de lemn adus de greci. Sensul general e: „duşmanii sunt de temut chiar când par binevoitori”.
{12} Lageingeole – Balzac citează din memorie numele unui personaj (Laringeole) din vodevilul lui Scribe. Ursul şi pata (reprezentat în 1820); în aceasta comedie, Laringeole este omul de afaceri care propune consilierului paşei, întristat că şi-a pierdut ursul alb, un alt urs, al său, care e la fel, numai că e negru.
{13} Tizian Vecelli – (1477—1576), celebru pictor italian din şcoala veneţiană, cunoscut pentru coloritul bogat şi armonios al pânzelor sale.
{14} Drolling tatăl – Drulling sau Drolling (tatăl) (1752—1817), pictor francez de scene de interior; fiul său, Michel Drolling (1786—1851), a pictat scene istorice.
{15} Duval-Lecamus Pierre – (1790—1854), pictor, specialist în zugrăvirea scenelor din viata de toate zilele (pictura „de gen”).
{16} Porecla de Fougères – Fougères este numele unui personaj – pictor din piesa lui Fabre d’Églantine, Intriga epistolară, reprezentată pentru prima oară în 1791.
{17} Grassou… se potrivea cu numele – în limba franceză, gras-grasse înseamnă „gras(ă)”, „grăsun(ă)”, iar grassouillet înseamnă „durduliu”.
{18} Greuze Jean-Baptiste – (1725—1805), a excelat în tablouri care reprezintă scene de familie de la ţară, oarecum idealizate.
{19} trimiterea cărţilor de vizită – cărţile de vizită se trimiteau celor provocaţi la duel.
{20} Walter Scott – (1771—1832), printre numeroasele romane istorice ale celebrului romancier englez, mult apreciat de romanticii francezi şi preţuit în mod deosebit de Balzac, care-l citează deseori, este şi romanul Anticarul (1816).
{21} Metzu – Gabriel Metz (1630—1667), pictor olandez, a pictat scene de interior şi scene populare.
{22} lecţia de anatomie a lui Rembrandt – celebrul tablou Lecţia de anatomie a doctorului Tulp, înfăţişând câţiva medici strânşi în jurul unui cadavru, a fost pictat în 1032 de către cel mai celebru pictor olandez, Rembrandt (1606— 1669).
{23} maniera lui Vigneron – numele de Vigneron pare a fi confundat cu cel al lui Vignon Pierre-AIexandre (1763—1828), pictor şi arhitect francez, care a făcut planurile de transformare ale bisericii Madelaine din Paris.
{24} Dubufe Claude-Marie – (1790—1864), portretist francez, a lăsat şi două compoziţii sentimentale, Amintiri şi Regrete, popularizate prin litografii.
{25} Gérard Dow – (1613—1075), pictor olandez, elev al lui Rembrandt, cunoscut pentru scenele sale de interior, lucrate cu multă precizie şi cu ştiinţa clarobscurului; printre tablourile lui, se numără Femeie hidropică, Bucătăreasa olandeză etc.
{26} Şuanii (Les Chouans), participanţi la războiul contrarevoluţionar regalist care a izbucnit în 1793 în regiunea Vendée, apoi s-a extins în Poitou, Anjou şi Bretagne, numit La Chouannerie, după porecla unuia din conducători, Jean Cottereau, supranumit Jean Chouan pentru că îşi aduna oamenii în timpul nopţii imitând strigătul cucuvelei (chouan, formă regională de la chai-huant, cucuvea). Balzac a evocat aceste evenimente în romanul Le Dernier Chouan ou la Bretagne en 1800 (publicat în 1829), devenit Les Chouans.
{27} Dominiquin – artistul italian Domenico Zampieri, zis Domenichino (1581—1641), a fost mai ales pictor de tablouri cu subiecte religioase, mitologice şi istorice; a cultivat şi arhitectura, sculptura şi muzica.
{28} Revoluţia din Iulie – revoluţia din ultimele zile ale lunii iulie 1830 (27—29 iulie), când a fost răsturnat guvernul reacţionar al lui Carol al X-lea şi, prin aceasta, lichidată dinastia Bourbonilor.
{29} otium cum dignitate – l. lat., repaus (răgaz) cu demnitate (cu existenta asigurată).
{30} tablouri… highlife – l. engl., highlife = societatea înaltă; aici: distinsă.
{31} Institut – înfiinţat prin Constituţia din 1795, aşa-numitul Institut al Franţei reuneşte diversele Academii, printre care şi cea de arte plastice, care a înlocuit atunci Academia regală de pictură şi sculptură şi Academia regală de arhitectură.
{32} Rozeta Ofiţerilor Legiunii de Onoare – decoraţie înfiinţată în 1602, de Napoleon Bonaparte. Legiunea de Onoare are mai multe grade: cavaler, ofiţer, comandor etc.; posesorii poartă la butonieră o rozetă sau o panglicuţă roşie.
{33} mitene – mănuşi de altădată, care lăsau degetele libere.
{34} Rubens – (1577—1640), celebru pictor flamand, a pictat, împreună cu elevii săi, numeroase tablouri istorice şi alegorice, caracteristice prin abundenţa formelor şi prospeţimea culorilor.
{35} Mieris – Frans Van Mieris (1635—1681), pictor olandez, a zugrăvit portrete şi scene din viaţa de toate zilele.
{36} Terburg – Gérard Torburg – sau Terborch (1608—1681), pictor olandez, a zugrăvit şi el scene din viaţa de toate zilele.
{37} Paul Potier – (1625—1654), pictor olandez, a pictat animale şi scene pastorale.
{38} In petto – expresie italiană însemnând: „în sine”. Aici cu sensul de: pe ascuns, pe furiş.
{39} Abyssus abyssum – formula completă din psalmul lui David (XLI, 8) este: abyssus abyssum invocat = „prăpastia cheamă prăpastie”, cu sensul de: o greşeală aduce după sine altă greşeală, un păcat atrage pe altul.
{40} Murillo – (1617—1682), celebru pictor spaniol autor de tablouri cu subiecte religioase, dar şi populare, ca Micul cerşetor, de la muzeul Luvru.
{41} bariera Tronului… strada Templului – cartier locuit de mica burghezie comercială, în vremea lui Balzac; astăzi. Piaţa Tronului se numeşte Piaţa Naţiunii.
{42} răscoala din 12 mai – la începutul lunii mai 1839, profitând de o criză guvernamentală, o grupare de republicani, condusă de Barbés şi Blanqui, a încercat o lovitură de stat ocupând Tribunalul şi Primăria din Paris; cu toată rezistenţa pe baricade, încercarea n-a reuşit; conducătorii republicani au fost arestaţi; în reprimarea acestei răscoale, a avut un rol şi Garda Naţională.
{43} Muzeul din Versailles… a comanda… o bătălie – în aripa de sud a castelului Versailles, se amenaja atunci aşa numita „Galerie a bătăliilor”, şi Ludovic-Filip dădea comenzi artiştilor cu faimă, care trebuiau şi acopere pereţii galeriei cu scene de bătălii celebre. Muzeul Versailles a fost inaugurat în 1837.