CAPITOLUL TREI

Ann stătea întinsă pe pat şi tremura de furie.

— Puiul ăla de curvă, bombănea cu voce tare. Jegosul ăla, stricatul ăla...

Se sculă şi îşi aprinse o ţigară, expirând fumul cu zgomot. Îşi derula în minte şirul evenimentelor din ziua aceea. Doamne, cât de bine începuse! Matt rămăsese la ea toată noaptea şi, bineînţeles, au dormit foarte puţin, iar în mintea ei părea, pentru prima dată, să conştientizeze viaţa într-un mod delicios.

Apoi, în ultima parte a zilei, Johnny MacPherson a intrat în sala de clasă cu zece minute întârziere.

— Bună, profa, îi spusese înaintând spre ea cu un zâmbet arogant pe faţă.

Ceilalţi elevi avuseseră reacţii diferite. Cea mai mare parte a fetelor i-au privit silueta zveltă, numai muşchi şi faţa frumoasă, înregistrându-se o aprobare manifestă. Băieţii păreau să fi adoptat o atitudine mai fermă, îndreptându-şi umerii. Se auziră şi câteva râsete.

— Sunt încântată să te cunosc, spusese Ann după ce el îi spusese cum îl cheamă.

— Cele mai multe femei sunt încântate să mă cunoască, zise el punându-i mâna dreaptă între picioare, gest cât se poate de obscen.

Involuntar, Ann privise acolo unde el îşi pusese mâna, apoi se simţise ca o proastă şi, furioasă, l-a privit fix în ochii lui căprui.

Dar, înainte ca ea să-şi fi revenit, el întinsese mâna şi-i prinsese sfârcul unui sân între degete.

— Cred că, într-adevăr, o să-mi placă să-ţi fac plăcere, i-a spus.

Ann ridicase mâna ca să-i plesnească figura insolentă, apoi se oprise brusc. Era cu totul în mâinile lui. Îi aruncase o privire usturătoare şi se îndreptase spre uşă.

— Ai să ieşi din clasă imediat! spusese ea calm, chiar dacă inima îi bubuia în urechi. Vino cu mine la cancelaria directorului!

Scena care a urmat fuse un coşmar. Era evident că directorul îl cunoştea pe Johnny şi reputaţia lui şi, spre stupefacţia şi şocul Annei, directorul se făcu mic.

— Ei bine, îmi pare rău că aţi fost prinsă pe picior greşit – începuse domnul Thomas – ştiu totuşi...

— Ei bine, eu ştiu că n-am să mă întorc în acea sală de clasă fără să mi se ceară scuze pentru ce s-a întâmplat...

— Hai dă-te dracu’, spusese Johnny întrerupând-o pe Ann.

Ann se înroşise de furie. Dar până să se gândească ce să facă sau ce să zică, Johnny se îndreptase spre uşă şi îi arăta degetul mijlociu.

— Puţă mică! îi aruncă Ann.

— Nu, puiuţ, nu-i mică, zisese el. Şi ai putea fi destul de norocoasă ca să afli pe bune chestia asta.

Ann rămăsese acolo tăcând şocată după ce el închisese uşa. Peste câteva secunde, se întoarse către director. Dar până să spună ceva, domnul Thomas zise:

— Aici avem o problemă de disciplină, spusese directorul, ca şi cum ar fi trebuit să facă o concesie propriului său comportament. Dar, pe ansamblu, elevii noştri...

— Elevii dumneavoastră, domnule Thomas – spusese Ann – par să aibă nevoie de un alt director.

Domnul Thomas o privise stupefiat. Gura lui părea să se răsucească luând forma unui mic orificiu de scurgere. Îi adresase ceea ce părea a fi un zâmbet constipat, apoi îşi plecase ochii privind spre birou, răsfoind câteva hârtii.

— Probabil că ştiţi, domnişoară Harris, că timp de nouăzeci de zile sunteţi în perioadă de probă şi, cu atitudinea dumneavoastră...

— Cu atitudinea mea, probabil că n-am să mai rămân aici nici nouăzeci de secunde – îi aruncase ea. Deschisese gura pentru a-şi vărsa toată furia, apoi se îndreptase către uşă. Acum mă întorc în clasă, spusese încercând să-şi ţină firea, şi mă aştept la scuze complete de la acel mic golănaş până să pun piciorul în clasă.

Într-un fel sau altul îşi petrecuse restul zilei afişând o mină rece şi impersonală, dar fusese cea mai mare corvoadă din viaţa ei.

Şi acum era la ea acasă, fumând o ţigară la fereastră, în întuneric, simţindu-se abandonată, furioasă şi chiar puţin idioată. Se aşeză pe marginea patului şi îşi strivi ţigara în scrumiera mare de pe noptieră.

Încă mai auzea prima lui expresie batjocoritoare: „Bună profa” spusese, ca şi cum ar fi scuipat o scoică stricată.

— Bună profa, zise o voce din întuneric.

Annei îi îngheţă măduva oaselor. Nu e posibil! Şi-a lăsat, cu siguranţă, imaginaţia să-i joace feste! Îşi miji ochii către locul de unde credea că venise vocea.

— Am zis „Bună profa”, spuse din nou, fără să ridice vocea, dar mai de aproape.

— Ce? zise ea într-o şoaptă răguşită. Cine?

— Sunt eu. Puţă mică, răspunse el. Dar se pare că n-am o puţă mică, nu?

Mâini aspre o prinseră de umeri şi o aruncară pe spate. Imediat ea simţi pe buze o pulă mare, trepidantă.

Deschise gura ca să strige, dar când o făcu, Johnny îi înfundă sălbatic capul pulei între buze.

— Nu-i aşa că nu-i foarte mică? îi spuse împingându-şi înainte pula cât era de lungă, ajungându-i cu capul până în fundul gâtului.

Ann se sufoca şi tuşea cu enorma bucată de carne în plămâni. Părul pubian i se presa de nări ca o perie de sârmă, tăindu-i respiraţia. Coaiele lui groase şi păroase i se frecau de gât.

— Îţi place pula mea? spuse el sadic. Îţi place s-o sugi? Se retrase puţin apoi i-o vârî din nou în gât, cu brutalitate. Aşteptă puiuţ, o s-o sugi foarte bine şi am să te las să-mi mănânci sperma.

Chiar dacă ştia că e o bătălie pierdută îl împinse de şolduri aproape să se sufoce. Nu putea face altceva decât să deschidă gura mai mult, ca să poată respira, dar când o făcu, el şi-a împins şoldurile în faţă, zdrobindu-şi baza pulei de dinţii ei.

— A, îţi place? zise el. Deschide-o ca un pui de pasăre, că uite ce vierme mare vine!

— Hummmphfffgg! gâlgâi Ann când capul pulei pătrunse şi mai mult, depărtându-i muşchii gâtlejului.

— Mă întreb dacă pizda îţi este la fel de strâmtă cum ţi-e gura, a zis. Dar o să aflu în câteva minute. După ce o să-ţi trag un jet de spermă în gât.

O prinse din spatele capului cu ambele mâini, înfigându-i sălbatic faţa în josul pântecului său. De fiecare dată când îşi împingea corpul în faţă, ea îi lovea capul de pântec.

— Fii gata, mormăi cu scula deja tremurând, gata să ejaculeze. Oh, puiuţ, fii gata!

Ann îi simţi baza sculei apăsându-i buza de jos, apoi o senzaţie de căldură îi traversă cerul gurii. Simţi cum capul pulei i se umflă în gâtlej, apoi el îşi dădu drumul.

O un val de spermă ca o viitură caldă i se zdrobi în fundul gâtului, arzător ca acidul. Sperma consistentă ţâşnea în ea, sufocând-o şi înecând-o.

— Aaaaarrrgggg! gemu gâlgâit, simţind cum fluidul gros şi lăptos i se scurgea în burtă.

— Oh, puiuţ, mai e destulă! gemu Johnny, dând drumul în gura ei unui alte şarje pătrunzătoare de sloboz. Oh, da, mult mai mult! Bea repede şi o să poţi avea încă una.

Scula lui scuipa ceea ce părea să fie galoane de spermă încinsă ca lava opărindu-i zdravăn gâtlejul. Mai multe jeturi ţâşniră în sus, adunându-se în spatele nasului, scurgându-se pe nări şi apoi pe buza superioară.

Într-un fel sau altul, reuşi să înghită destul ca să poată tuşi şi astfel să reuşească să respire. Dar imediat ce înghiţi, alte şarje ţâşniră sacadat din pulă, astupându-i din nou gâtlejul.

— Acum, să încercăm această pizdă mică şi fierbinte, spuse smulgându-i cămaşa de noapte şi băgându-şi genunchii între coapsele ei.

Durerea pătrunzătoare o făcu pe Ann să ţipe în tăcere. Pula umedă îi sfâşie pizda precum o bâtă de baseball, împingându-i măruntaiele în coloana vertebrală.

— Exact cum îmi închipuiam, mormăi Johnny. La fel de strânsă. Şi, puiuţ, am de gând să-ţi fac asta toată noaptea!

Ann îşi agita mâinile şi începu să-l zgârie pe spate cu unghiile.

— Oh, îmi place asta, gemu el. Un pic de durere şi multă plăcere!

Când îşi întinse braţele, Ann simţi cu dosul palmei ceva dur şi rece la atingere. Scrumiera! O înşfăcă, apoi ţinti cu grijă şi o lăsă în jos cât mai puternic posibil, izbind-o de partea laterală a capului lui Johnny.

Corpul lui, care o măcina şi o pompa, deveni moale. Îl împinse în sus şi-l rostogoli de pe ea. Auzi un zgomot surd când se lovi de podea.

— Curvă blestemată! îl auzi spunând, cu vocea ameţită şi furios.

Ann ştiu atunci că a comis cea mai gravă greşeală a vieţii sale. Nu-l cunoştea deloc pe Johnny, dar ceva îi zicea că, probabil, acesta o va ucide. Se ghemui în spatele măsuţei de serviciu.

— E-n regulă, puţă mică – zise ea – am un pistol şi o să-ţi zbor coaiele în afurisitul tău de creier!

Atitudinea lui Johnny se schimbă la o sută optzeci de grade.

— Hei, cucoană, lasă chestia aia jos – zise el cu un tremur nervos în voce.

— O să număr până la trei – spuse Ann cu un ton egal – şi dacă n-ai ieşit din casa mea...

— Plec! spuse el. Căcat, plec!

Chiar dacă abia putea să-i zărească silueta, îl auzi împiedicându-se de un scaun, apoi alergând spre uşă.

— Unu! zise ea.

Până să ajungă la doi, tipul ieşise din casă iar paşii i se auzeau alergând spre poartă.

Nu ştia dacă să râdă sau să plângă. Cu genunchii tremurând, se împletici până la baie şi aprinse lumina. Se privi în oglindă şi icni când îşi văzu imaginea.

Buzele erau albastre şi cu contuzii, bărbia era acoperită de un strat gros şi lucitor de spermă. Aruncă o privire în jos, spre obiectul pe care-l ţinea în mână şi izbucni în râs.

Se întrebă ce-ar fi gândit Johnny dacă ar fi ştiut.

Ţinea în mâna dreaptă o lanternă, nicidecum o armă de foc.

Şi, ceea ce era şi mai amuzant, afurisita de lanternă nici măcar nu funcţiona!